90 replies to this topic

[cristina5859]

Otilia, noi multumim ca, ai avut o asemenea idee !!

Uite asa , ne-ai facut sa ne aducem aminte de inceput, de primii pasi !!

Oricum, ar mai fi fost multe de povestit dar, mai bine asteptam si alte inceputuri ale colegiilor nostrii !!

[mihaelaa1306]

salut. mihaela este numele meu. Sunt conectata de putin timp la acest forum dar de cate ori am ocazia pe zi il mai deschid ca sa mai aflu cate ceva. insa ca sa revemim la oile noastre in seara acesta am deschis forumul ptr ca nu aveam ce face si am dat peste aceasta provocare.
ok sa va spun eu cum am ajuns contabila.
copilaria mi am petrecuta la tara si bunica mea ma trimitea la C.A.P( nu stiu daca am scris bine ) sa cumpar paine cu tichete de grau ( o parte dintre noi stiu ce sunt alea ) si acolo lucra o matusa de a mea mai indepartata care de cate ori ma vedea ca stau la rand ma lua la ea in birou cat se cocea painea . pe vremea aia aveam cam 10 ani, eram mica oricum . matusa asta a mea era contabila la c.a.p. si cand intram la ea in birou mi se parea ca este o alta lume si imi aduc aminte ca ma intrebat ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare iar eu i-am raspuns ca o sa ma fac ca ea ( adica contabila ) dar pe vremea acea eu nu stiam cum sa zic ce face ea dar mie acesta a fost raspunsul care mi a venit in minte . au trecut anii , am terminat scoala gen si trb sa ma duc la liceu - anul 1996 - si imi aduc aminte ca eu i am spus mamei ca vreau sa ma inscris la profilul economic iar mama nu si nu . numai ca nu a fost cum a vrut mama si in ziua in care trb sa ma inscriu am plecat pe furis de acasa ca sa nu ma vada mama si m-am dus la liceu si m am inscris la profilul contabilitate - finante - banci . nu va mai relatez ce sa intamplat cand au aflat ai mei unde m-am inscris ptr ca nu este cazul sa va intristez . am luat examenul si am intrat acolo unde am vrut eu numai ca ( va rog sa nu rade ti de mine ) la prima teza de contabilitate din clasa a noua am luat 4 ( misto nu !!!!!) dar pe urma au urma multe note bune de a lungul anilor si am terminat liceul cu o medie destul de buna la contabilitate . a venit vremea sa ma duc la facultate numai ca in acel an sa intamplat ceva neplacut( insa cu trecerea anilor a devenit ceva extraordinar ) in familia noastra si am fost nevoita sa renunt la dorinta mea de a merge la facultate in bucuresti si intr-un final m am dus in iasi pentru ca acolo avea familia mea nevoie de mine numai ca nu am intrat la Cuza ptr ca eu nu eram preg de iasi , si m am dus la o facultate particulara . acel an a fost cel mai greu ptr mine . parintii mei dupa 3 luni de zile adica de craciun m au sunat si m am pus in fata faptului implinit ( de ceea ce imi era teama ) ca nu pot sa mai faca fata cu chelt ptr ca eram 2 fete de tinut la facultate eu in primul an iar sora mea in ultimul an , si sau gandit ca ar fi cazul ca eu sa renunt insa eu nu am facut acest lucru si le am spus ca eu raman sa termin facultatea ptr ca asta vreau sa fac in viata contabilitate si m am angajat in iasi la mol , ca vanzatoare la un magazin de parfumuri ptr ca imi tb bani sa platesc chiria intretinerea faculatatea . am rezistat in mol 3 luni . ajunsesem sa imi miroase si sufletul a parfum si mancam paine cu mustar ptr. ca nu imi ajungeau banii de mancare . pe urma m-am angajat la o firma in functia de agent voiajor ( cei din iasi stiu ce este asta ) vindeam lenjerii de pat ptr ca acolo programul era mai lejer si puteam sa ajung la cursuri , numai ca am ramas pe vara cu 5 examene restante , va dati seama ce inseamna asta eram la un pas sa fiu exmatriculata . mi am bagat mintile in cap nu ca nu le aveam si m-am pus serios pe carte si am luat examenele numai ca nu am mai ramas in iasi m am transferat la ff si am venit acasa . si de aici incepe perioada cea mai frumoasa din viata mea de contabil . pana in anul 4 ( am facut 2 ani intr un an ) am lucrat la o firma din orasul meu natal , era o firma care comercializa mat de constructii si acolo cu ajutorul unei familii extraordinare ( care erau contabili autorizati dar nu lucrau la acea firma ) am invatat ce inseamna contabilitatea si am mancat - o pe paine . au trecut anii mi-am luat licenta (2004) am plecat de la acea firma doi ani mai tarziu si acum sunt mandra ca pot sa spun ca sunt de CONTABIL CU STUDII SUPERIOARE si acum am ajuns sa am firmele mele si in continuare colaborez cu acei oameni carora le datorez totul ptr ca au crezut in mine , in telul meu si au incredere in mine. Acum pot sa il citez pe STRATAN si sa spun ca " SUNT BUCUROASA CA M-AM NASCUT DE ZIUA MEA " - 13.06.1981
Va pup si va rog sa nu va suparati pe mine daca nu am scris corect , cu cifrele ma descurc mai bine .

[mihaelaa1306]

am uitat sa va intreb : cat timp o sa mai facem fata la toate schimbarile care vin peste noi numai in ajunul lui 25 a le fiecarei luni ? astept replici. inca o data va pup .

[Doina P]

Mihaela draga, m-ai facut sa lacrimez...Dupa primele randuri am crezut ca esti mai " batrana". Sincera sa fiu n-am auzit de tichete de grau. Bravo tie , esti o luptatoare si ai stiut de la inceput ca vrei sa ajungi contabila, fata de multi dintre noi ,care au devenit prin alte imprejurari contabili.

In legatura cu permanentele schimbari de legislatie,sper ca ai votat la " haosul in legislatie "

[uiliv]

Mihaela, aceste schimbari cred ca au si o parte buna.Ce te-ai face daca nu s-ar schimba ? Cred ca ar deveni totul manoton si nu am mai avea subiect de discutie pe acest forum.Sincer sa fiu am intrat pe acest forum pentru a fi la curent cu ultimile noutati si am intalnit o comunitate de oameni extraordinari din toate punctele de vedere pe care nu as fi avut cum sa-i cunosc in alte conditii.Referitor la schimbarile legislative sunt in toate domeniile si trebuie sa ne obisnuim cu ele.
Mult succes in continuare.

[mihaelaa1306]

Doina P, la Nov 20 2007, 12:55 AM, a spus:

Mihaela draga, m-ai facut sa lacrimez...Dupa primele randuri am crezut ca esti mai " batrana". Sincera sa fiu n-am auzit de tichete de grau. Bravo tie , esti o luptatoare si ai stiut de la inceput ca vrei sa ajungi contabila, fata de multi dintre noi ,care au devenit prin alte imprejurari contabili.

In legatura cu permanentele schimbari de legislatie,sper ca ai votat la " haosul in legislatie "

pe timpul lui ceausescu cei de la tara care aveau pamant si pe el era cultivat grau , dupa recoltare duceau graul la C.A.P si in schimbul lui primeau niste tichete , aceste tichete se numesc tichete de grau si cu ele erau obligati sa mearga la centrele care apartineau de CAP in special brutarii pentru a luna paine ( 2 tichete si jumanate ptr o paine de 1 kg ).
multumesc pentru tot va pup si ma bucur ca pot discuta cu voi spor la treaba ca maine poimane este 25.

[cristina5859]

Este adevarat ca, este haos in legislatie dar, nu vi se pare ca este cam mult, totusi !!

Oricat ni s-ar parea de frumoase schimbarile, stiu ca, ce este prea mult , strica !! parerea mea !

[davideg]

ALUPEI OTILIA, la Oct 16 2007, 11:56 PM, a spus:

dragilor, :biggrin:

ieri mi-a venit ideea asta si daca credeti ca v-ar face placere sa ne povestiti cum ati ajuns sa fiti contabili, fiecare dintre voi, sa stiti ca va asteptam cu drag aici.

haideti, cine incepe ??

Iata si povestea mea,in anul 1994 mi-am facut si eu , ca tot romanul,un srl.Dupa ce am cautat contabil 4 luni am gasit pe cineva recomandat de un prieten,care timp de un an,desi am platit luna de luna,nu a lucrat nimic si nici nu a depus nicio declaratie,etc.La primul control ce mi-a fost anuntat am intrat in panica si normal ca m-am dus la contabil sa-i aduc asta la cunostinta.Atunci am descoperit adevarul si a trebuit sa ma apuc singura sa -mi lucrez actele,fara sa am mare idee despre asta,dar fiind disperata am invatat la foc automat.Am fost asa de buna incat contabilul respectiv mi-a propus sa lucrez impreuna cu el si sa facem fifty-fifty,avea la vremea aia enorm de multe firme si e drept ca nu mai facea fata.Asa ca in cativa ani afacerea mea s-a inchis dar contabilitate tot am continuat sa fac.Bineinteles ca intre timp am terminat si o facultate de profil,cursuri si tot felul de chestii,dar pe mine, e drept m-a atras foarte mult calculatorul si daca era sa se tina contabilitatea numai de mana,nu cred ca ma apucam vreodata de asa ceva.
Si mai stiti ceva?e o meserie grea dar e totusi banoasa in anumite conditii.Depinde mult si de noroc,de trenul pe care il prinzi la un moment dat, de cat esti de "operat" la nervi,in rest, e o meserie mai interesanta decat multe altele,chiar daca nu iti ofera satisfactii spirituale deosebit de mari.Pentru cei care se apuca acum de contabilitate,inarmati-va cu rabdare si mai ales, nu-i lasati pe cei din jurul vostru sa fie mai buni ca voi.Trebuie sa fiti intotdeauna cu un pas inainte sau cu 3 minute mai destept,chiar daca va este sef, sau coleg cu experienta, fiind tineri aveti mai multa putere de asimilare si mai multa putere de munca asa ca :"pe cai"!

[carmen_dobre]

Buna!Istoria mea este urmatoarea:revelatia s-a produs la varsta de 7-8 ani cand o urmaream pe mama mea cum se stressa cu "cearceafurile"de hartie sub forma balantelor pe acea vreme,de fiecare data daca gresea unul rebutul mi-l dadea mie ca sa "completez"in continuare balanta..si imi placea.La un moment dat ma jucam chiar si de-a organul de control..o cam speriam pe mama cu inclinatiile astea.Nimic spectaculos doar ca la sfarsitul liceului nu mai stiam ce vroiam,vroaim sa dau si la Medicina,si la Politehnica.. si m-am hotarat cu greu intr-un final sa urmez totusi lumina calauzitoare a cifrelor-de ce nu?la mine in familie si mama,si matusile contabile,eu de ce nu?toate bune dar debutul a fost cam asta: de la redactor la un ziar specializat in anunturi(durata jobului 2 zile),la secretariat la o firma de modelling -durata jobului 1 zi,(am dat de 3 ori interviu),la ajutor de contabil-mai exact omul bun la toate ptr contabila sefa(asta se intampla acum 3 ani la o ferma de pui intr-o vacanta de vara :) )durata jobului 7 luni;la o soc.comerciala care se prezenta la inceput drept una dintre cele mai tari in domeniul Gsm,si care in 2 ani a esuat lamentabil dand faliment,dar unde am ocupat pozitia de economist-slava Domnului ei mi-au facut carte de munca si m-au introdus in taina cifrelor magice ale contabilitatii inca de pe bancile facultatii(mai exact anul 4)durata jobului 2 ani; astazi lucrez la o Ifn franceza unde sunt contabil 100%,sunt destul de tari pe piata,sunt multumita de conditiile de munca,sunt platita bine ptr un junior,dar unde mi-as dori sa fac pe zi ce trece mai mult si sa invat mai multe-desi...e greu.Competitie acerba ..durata jobului:sper sa fie nelimitata de asta data,insa..omul cat traieste este supus tentatiilor si ofertelor mai bune...
Cam asta e...a!de mentionat ca drumul pina aici a fost destul de anevoios,si in facultate e chiar greu sa si lucrezi,sa te tii si de studiu,dar am izbutit!si sunt mandra de mine..

[livia.deaconu]

Buna ziua,
Foarte interesant topicul mai ales ca ai ce invata .
Eu nu pot sa "ma laud" cu o asa experienta ca acelor prezenti aici deoarece sunt abia la inceputuri.Lucrez la o firma in care tin contabilitatea primara si altele pe langa ea.....abia incep sa vad si eu cum sta treaba cu adevarat nu din lucrari practice asa cum am facut in timpul facultatii.La facultatea de contabilitate.....zic eu am ajuns oarecum din intamplare: mi-am dorit foarte mult sa lucrez la o banca(desi parintii mei sunt oameni simpli care au facut o post liceala si nu am nici o legatura cu asta) si..cand am dat examen am luat la contabilitate..Mi-a placut, am luat totul din zero pentru ca eu am terminat informatica in liceu....si mi-a placut, inca imi place.Colegii care au facut in liceu conta se contraziceau cu profesori....pentru ca ei stiau intr-un fel..profesorii in altul, pentru mine era ok stiam asa cum imi aratau .In prezent..ma bate un gand sa dau la experti...dra eu stiu ce va fi...
Tuturor celor care a-ti postat aici va multumesc ca ne-ati impartasit experientele voastre , tot respectul din lume !

[irina_ciurla]

Mii de multumiri tuturor ca ne-ati impartasit experientele voastre… este singurul topic pe care am reusit sa-l citesc cap-coada fara intrerupere.
Eu cred ca destinul e destin, ceea ce facem face parte din ceva ce trebuia facut. Cu toate ca am putea face si altceva destul de bine, chiar foarte bine, cel mai bine ne pricepem sa fim contabili.
Eu nu am o poveste impresionanta si nu-mi doresc sa plictisesc pe cineva, nu ma pricep nici prea bine la scris, dar o sa povestesc ceva care imi intareste mie convingerea ca ceea ce ti-e scris in frunte ti-e pus… Eram clasa a XII-a si m-am hotarat sa dau la ASE, cu toate ca in timpul liceului mi-a placut f mult informatica si vroiam sa continui pe calea asta (am facut liceu de informatica), dar am realizat ca profesoara de info nu vreau sa fiu asa ca…mai bine ASE, vad eu ce-o iesi. Nu aveam nici cea mai mica preferinta pentru o anume facultate…ASE sa fie, atat. Si ma inscriu eu la facultate in Brasov, unde se lua in functie de nota in ordinea optiunilor. Am pus prima optiune management, ca vroiam sa ajung sefa. Era insa primul an in care puteai sa te joci de-a inscrierea in mai multe locuri…cu putina smecherie…la una din facultati cu diploma de bac, iar la alta cu adeverinta data de liceu inaintea diplomei (nu prea au stiut multi de faza asta atunci ). Si imi veni mie ideea sa dau si in Bucuresti, ca daca nu iau in Brasov, poate iau aici. Bine-inteles ca ai mei nu au vrut “ce sa caut eu in Bucuresti? Nu am pe nimeni aici…”). Norocul meu ca am un frate exceptional si a strans bani de benzina si am plecat amandoi la drum spre Bucuresti sa-i faca nebunei pe plac. Asa am ajuns noi direct in Romana, am oprit masina si am intrebat pe cineva unde-i ASE-ul…si ce raspuns frumos am primit: uite-l acolo. M-am plimbat cu frate-miu din cladirea de la comert in cea din Caderea Bastiliei si nu stiam unde sa ma inscriu…. Aici imi placea cum suna “ comert” si “contabilitate”, dar nu stiam ce sa aleg. Si cum eram cam obositi si s-a nimerit sa ne fi plictisit de plimbat tocmai cand eram la CIG, m-am inscris acolo. Asa a inceput totul. Am luat si la Brasov, nu mai stiu cu ce nota, dar oricum a 3-a la management, ca acolo optasem. Am sarbatorit, fkericire mare, numai ca dupa 2 saptamani, timp in care si uitasem ca am dat si la Bucuresti, un var mi-a dat telefon si m-a felicitat “si pt. Bucuresti”. In clipa aceea ceva s-a schimbat, a incoltit in mine un gand de capitala si de ASE, nu ISE ( cum imi spusese mie un …prieten). Si uite asa am ajuns in Bucuresti, impotriva tuturor, la 18 ani, intr-un oras in care nu cunosteam pe nimeni, oras in care stau deja de aproape 11 ani, am un sot, un copil, o casa si cateva firme pentru care incerc sa fiu un contabil bun.
Va multumesc tuturor ca m-ati facut sa-mi aduc aminte de lucruri placute, de drumul parcurs si sa realizez ca suntem cu totii niste norocosi ca avem o meserie frumoasa.

[cristina5859]

Felicitarile mele pt reusita !!
Intradevar, iti trebuie mult curaj si poate, un pic de '"nebunie" ( scuza-mi cuvantul , dar altul nu-mi vin in minte acum ) sa pleci dintr-un oras mai mic si sa vii in Bucuresti unde este, asa obositor !! eu sunt bucuresteanca , autentica, si sunt obisnuita cu orasul asta (nici nu cred ca, as putea trai in alt oras mai linistit ) dar, de multe ori am auzit ca , este extrem de greu sa te adaptezi !
Poti spune , bucuroasa : Am reusit !!

[yona]

Sincer..ma bufneste rasul cand imi aduc aminte ca eram in clasa a 12-a ; toti colegii mei stiau incotro s-o apuce,ce facultati vor urma,numai eu habar nu aveam ce vroiam sa fac mai departe.Asa ca m-am inscris si eu la ASE la vreo 3 facultati si....oops...am intrat la conta si spre surprinderea mea a inceput sa-mi si placa ; trebuie sa recunosc ca mi-a fost destul de greu la inceput avand in vedere ca habar nu aveam cu ce se mananca stiintele economice ; dar pana la urma m-am descurcat cu ceva efort si cu ajutorul colegilor mei (ultima generatie de 4 ani de la conta-ase...si le multumesc pe aceasta cale).Acum lucrez in cadul unei firme si ma ocup de o mica parte a contabilitatii....mai am inca multe de invatat...

multa bafta...va pup

[modimpex]

tatal meu are o mica firma si am fost oarecum obligata sa urmez un curs intensiv de contabilitate asistata ca sa pot prelua contabilitatea firmei. dupa ce am terminat liceul nici prin cap nu mia trecut sa fac vreodata asa ceva ,dar viata te impinge sa faci si altceva decat ai visat. surprinzator este ca imi place ce fac. acum imi pare rau ca n-am urmat o facultate, dar pe vremea aceea nu era asa la "moda" ca acum .va urez succese al toti

[AnaStancu]

Pai... in 1977, eu doream sa dau la arte plastice, parintii voiau sa dau la economic. Bineinteles ca in aceasta disputa, au castigat parintii... Eu aveam doar 14 ani si la varsta asta nu prea ai un cuvant de spus... Ma rog, nu-mi pare rau... Doar ca uneori simt ca imi lipseste ceva... Poate dansul culorilor, poate poezia tablourilor... Dar imi revin repede, ca au unii grija sa ma trezeasca (mai o schimbare a legii, mai un examen etc). :biggrin:

[mostwantu]

toti avem cate o poveste interesanta despre inceputurile meseriei. a mea nu e cu nimic mai presus de altele, dar are ceva aparte, in sensul ca prin liceu nu-mi trecea mie prin cap sa ma fac contabil, chiar daca eram la liceu de profil si in clasa de fin-conta. in sfarsit. am terminat liceul, nici n-am vrut facultate, eram destul de "derbedeu" pe vremea aia. am stat un an degeaba, cheltuind banii parintilor, dupa care m-am angajat operator sala de internet si cu banii castigati (am devenit mai responsabil), imi plateam taxa de IDD (fara frecventa). am dus-o asa 3 ani, dupa care mi-am revenit si mai bine si am trecut la zi, de la fara frecventa, unde am terminat binisor facultatea. problema era ca eu tot nu vroiam contabil, mi se parea atat de complicata materia. abia acum imi dau seama ca defapt materia era grea din cauza programei scolare si a profilor fara tact si simt didactic. deschideau cursurile si dictau la greu, fara nici un exemplu practic. in conditiile astea, plus ca nu mi-a placut niciodata sa tocesc, am zis CLAR, nu ma fac CONTABIL. dar sotia a tras de mine, bine a facut si prin cineva a vorbit de un post la o firma. si uite asa dupa nici 2 zile de la examenul de licenta am ajuns contabil. acum nu-mi pare foarte rau, atat timp cat garda fin isi da seama ca legile sunt proaste si nu poti respecta intr-u totul ce scrie in ele. pana mai merge treaba asta, raman contabil...dup-aia ma fac lacatus mecanic.

[Mihaela Piticas]

Felicitari pentru topic, Otilia!
Spor la munca tuturor!

[iana]

Totul a plecat de la mama: "copii muncitorilor invata o meserie, nu-mi veni mie cu mate-fizica si alte astea.. economic sau sanitar, asta e ". Sanitar nu-mi placea fiindca baiatul care imi placea mie (in secret) avea o draguta la liceul sanitar. Si uite asa am ajuns la liceul economic. Am intrat la clasa de contabilitate printre primii. Am trecut la fel de bine si de treapta a doua ( stiti voi ce e treapta a doua, mmm?) si de bacalaureat. Primul examen la ASE unde m-am dus cu pieptul inainte fiindca eu luasem toate examenele cu brio a fost primul esec din viata mea "studioasa". Dupa modelul cu "copii muncitorilor" m-am angajat contabil. Mi-a placut mult. Asa de mult ca urmatorul an m-am inscris la facultate direct la seral... n-am stiut, OK? N-am stiut cum e sa te trezesti dimineata sa pleci la serviciu, apoi direct la scoala si tirziu in noapte inapoi acasa. 5 ani de zile... ca 5 decenii, simteam cum se scurge viata pe linga mine. Cind suna ceasul dimineata ma lua capul. Am terminat facultatea si am si acum regretul de a nu fi fost studenta la zi ... cu chiuluri, cu petreceri... in 1996 am luat examenul de contabul autorizat si m-am mutat definitiv in Bucuresti. Cu dezaprobarea mamei:"cine vezi tu ca mai pleaca de-acasa? in loc sa-ti vina mintile, sa te mariti tu pleci in lume... " si bine am facut....

Bucurestiul mi-a oferit sansa de a avea o cariera. In 6 luni de zile de la venirea in Bucuresti deveneam contabil sef cu 8 persoane in subordine. Un an mai tirziu aveam primul meu PC, cumparat din banii mei. Doi ani mai tirziu aveam primele firme. Munceam ca o nebuna, dar pe cuvint ca eram tare multumita. nu ieseam in oras ca aveam de lucru pe week-end... 25 ale lunii erau un fel de sarbatoare-pretext.. "a, nu, nu pot ... e 25 si sint ocupata... " M-am inscris apoi la examenul de expert contabil... am convertit-o la contabilitate pe sora mea, care a lasat facultatea de medicina (ea a ales sanitar, caci tot 2 optiuni i s-au si ei) pentru ASE. In 2001 aveam 2 joburi: unul full-time de la 8:00 la 17:00, unul part-time, de la 16:00 la 20:00 si 15 firme pe care le tineam acasa impreuna cu convertita de sora-mea. Am crezut ca aventura cea mare se consumase si ca lucrurile vor fi asa tot timpul. Ei bine, nu.

Dupa casatorie (mama extrem de multumita de ginere si de faptul ca in sfirsit m-am asezat) m-am mutat in SUA. Diplome legalizate si traduse, CV lucrat si prelucrat.. gata de atac. experienta america zero absolut... Am incercat 6 luni de zile sa-mi gasesc de lucru... peste tot. La firme de contabilitate - nu aveam experienta si, ziceau ei, nu e la fel contabilitatea.. Cum poate sa nu fie la fel ? Nu sint aceleasi principii? Profitul american nu e el agal cu Venituri minus Cheltuieli??? Incepusem sa aplic La McDonalds, si la diverse, macar sa spal vase... nici acolo nu m-au vrut ca eram prea calificata... am gasit de lucru la o firma germana, in contabilitate si asa am inceput sa practic din nou contabilitatea. A trecut ceva timp de atunci. Lucrez acum intr-o companie de contabilitate. Ma duc la scoala, ati ghicit, tot seara dar si pe internet, si sper ca intr-un an sa reusesc sa trec examenul de CPA (certified public accountant). Nu mai traiesc din 25 in 25 ci am 2 perioade clare: tax season 1 ianuarie - 15 aprilie si restul anului.

Am facut din meseria aceasta o pasiune... nu m-a dezamagit nicoadata, nu m-a lasat balta niciodata. Este lucrul pe care il fac cu toata inima si care stiu ca mi se potriveste ca nimic altceva. Am indoieli despre multe hotariri pe care le-am luat in viata mea dar in viata profesionala n-am nici macar una. Daca s-ar da timpul inapoi as lua de la capat cu liceul economic ( nu, nu mi-ar place acelasi baiat de atunci) si tot asa exact cum a fost pina acum.

Bafta tuturor!

[rdelia]

Eu am vrut mereu sa ma fac invatatoare. Am si terminat liceul. Dar, in clasa a 13-a, nu stiam ce va urma. Sigur o facultate... Dar care? Literele nu ma incantau si oricat ma straduiam nu ma vedeam traind din salariul de invatator.
Asa ca am ajuns la Bv, la facultatea de Stiinte Economice, specializarea Management.
Dupa facultate, am incercat sa lucrez in domeniu... Foarte greu... Asa ca, m-am angajat la o firma la dep comercial. Dupa 2 saptamani de munca voluntara, mi-au zis ca mai cauta. Noroc cu directoarea pe comercial care mi-a zis ca e un loc la conta...Asa a inceput calatoria mea in acest domeniu si nu regret.

[ggg47]

Buna dragilor,

Sunt onorata sa fiu aici cu voi,unde am constatat ca sunteti minunati cu totii. Eu nu sunt contabil,o mica teama din copilarie cand tatal meu contabil sef fiind,si in somn facea calcule..........si mi-am promis ca eu nu vreau sa vorbesc in somn! Sigur ca e doar un caz particular,dar inafara de samanta celesta,formare ,etc..se pare ca am mostenit si pe cale genetica ceva deoarece viata mea este foarte ,,calculata".Nu am fost prea buna la stiintele exacte, dar parca odata cu trecerea anilor ma deschid ,si parca m-ar tenta sa ma apuc de contabilitate,dar un curs cred ca m-ar plictisi teribil,poate cineva sa ma puna in tema asa mai pe scurt,ca eu prind repede.Am o mica afacere care nu ma lasa nici sa traiesc dar nici sa mor,si m-am gandit ca este necesar sa-mi tin evidentele contabile chiar eu,deoarece cifra de afaceri nu-mi permite un contabil. Va intrebati de ce nu fac mai mult decat atat ,dar din pacate anul trecut intr-un moment de neatentie am cazut si mi-am fracturat o vertebra,asa ca efortul meu fizic este dozat.Ma chinui cu Nir-urile ,le scriu manual si nu stiu cum sa fac sa le scot pe calculator,exista vreun program pentru asta? M-am vaicarit destul,si promit sa nu o mai fac.
Sa aveti o saptamana frumoasa .
Gaby