Intalnirea dintre un cal, mai multe benzinarii si cativa copii. O alta definitie a crizei

De cate ori nu v-ati enervat pe tipul desantat de promovare al cate unei companii? Genul acela, il stiti, care se baga in sufletul omului, de dimineata pana seara, bazaie continuu pe tv, radio, in casa, in masina, la serviciu. Ei creeaza locuri de munca, aduc venituri la buget, iti fac tie viata usoara si chiar te fac fericit!

E limpede ca si in domeniul publicitatii si al metodelor de PR lucrurile se decanteaza, mijloacele incep sa se rafineze, unii clienti au priceput mai repede, altii n-au priceput inca, faptul ca pe piata de publicitate agresivitatea, extremele si abuzul de incredere nu mai au prea mare succes. Omul modern, tot mai informat, nu mai este subiectul credul de la inceputul anilor 90, nici curiozitatea sa nu mai este la fel de mare, in plus, criza a maturizat piata, a facut-o mai vigilenta, mai serioasa, mai selectiva.

Tocmai de aceea, companiile care au inteles ca mesajul lor de promovare si consolidare pe o piata trebuie sa fie mult mai implicat si mai convingator, mai sincer dar si mai costisitor vor avea primele de castigat. Imaginati-va ca cererea s-a restrans iar oferta este aceeasi. E clar ca o abordare inovativa a promovarii ii avantajeaza pe unii si-i ajuta sa supravietuiasca. Mi se pare incredibil cum, in primele luni de criza si in anii urmatori, bugetele pentru promovare au scazut primele. Companiile, firmele, rand pe rand, au renuntat la bugetele de publicitate. Asa s-a ajuns ca in 2010 piata de publicitate sa scada de patru ori fata de 2008.

Ce inseamna un PR adaptat vremurilor in care traim si cu mai multa eficienta in atragerea simpatiei clientilor? Cu riscul sa fiu suspectata de cine stie ce interese, am sa va dau un exemplu, precizand ca nu am nimic in comun cu compania respectiva. Este vorba de MOL Romania, care a copiat modelul de campanie de responsabilitate sociala pe care-l aplica si in Ungaria. Ei ofera anual 300 de mii de lei unor organizatii care se ocupa de copiii cu dizabilitati. Nu apar in presa decat foarte rar, sunt discreti si se bazeaza pe efectul de diseminare a informatiilor in mediile casnice, pe povestea care se spune de la om la om. Pana acum au finantat 36 de programe de recuperare si intretinere a copiilor cu dizabilitati.

Ieri ne-au chemat la intalnirea cu ei. Merita sa va spun povestea lor, pentru ca nu este facuta doar din cuvinte, ci din vieti de copiii, clipa de clipa. Unii nu se mai pot reface niciodata, asa cum este Nicusor din Aiud. Are distrofie musculara iar mama lui il ajuta deja sa mearga, stie ca baietelul ei va ramane, peste cativa ani, intr-un carucior. Doctorii i-au spus adevarul: nu exista tratament care sa vindece aceasta boala, doar ii fac evolutia mai lenta.

In Aiud, de unde sunt ei, s-a gasit o asociatie care are acum trei cai, un loc oarecum amenajat si multa vointa in a-si face treaba. Acolo a inceput terapia prin calarie, ceva comun in tarile occidentale, dar care la noi abia a inceput. Din pacate, romanii s-au despartit de cai intr-un mod radical, cu multi ani in urma. Hergheliile care au ramas si pe ici-colo cate un pasionat de calarie sunt urmele vagi ale unei lungi si frumoase povesti de dragoste dintre om si cal.

Nicusor, Nicola si Alex stau langa un gard de sarma, pe o bancuta, cu caschetele de calarie pe cap, asteapta sa porneasca. E momentul lor de glorie. Nicusor urca pe cal, piciorusele lui subtiate de boala sunt dintr-o data neimportante. Calul il ridica deasupra oamenilor, e singur, independent, puternic. Face miscari cu mainile, cu cercurile, cu mingile. In fata ochilor lui, lumea se deschide. Are inaltime, se intinde pana departe. Mama il priveste mandra. Ziaristii il fotografiaza. Nicusor e un baietel care calareste un cal, intr-o lume in care omul a devenit prietenul masinii. El si prietenii lui, inca 23 de copiii urmeaza hipoterapia la clubul din Aiud, Clubul Hip-Tep este unul dintre beneficiarii programelor finantate de Mol. Ciudat, nu? Ai fi zis ca ei sunt doar prietenii masinilor!

Asta am vrut sa va spun, ca genul acesta de implicare in viata comunitatilor pe seama carora vrei sa te dezvolti ca si companie comerciala va avea succes in viitor. Mesajul companiei este cu atat mai puternic cu cat nu are legatura cu marfa pe care o livreaza pe piata. Dimpotriva, este o contradictie ontologica, ei finanteaza ceva ce anuleaza nevoia de produsul lor. Dar creste respectul.

PS: Nu priviti acest text ca pe un serviciu de promovare, pentru ca nu aceasta a fost intentia. Am vrut sa spun ca trebuie regandita total relatia dintre varf si baza in toate domeniile. Daca "varful" (producatorul, distribuitorul, politicianul, ziaristul etc) nu pricepe ca nu poate trai fara baza, ca increderea, simpatia, nevoia si respectul consumatorului il tine in viata si pe el, nu putem depasi situatia in care ne aflam. La noi, asa cum spunea un inspirat profesor de filosofie, varful a mincat baza, si-a ros postamentul si acum se sperie ca nu mai stie cum sa se salveze. Este, poate, cea mai plastica definitie a crizei, dar una foarte, foarte adevarata.