Romania intra descoperita in jocurile pietei europene (I)

Gaz ieftin sau scump? Preturi stabilite dupa costuri si adaptate la puterea de cumparare a populatiei sau preturi aliniate la cele europene? O politica de incurajare a consumului sau a economisirii? Consum dupa nevoile curente sau o restrictionare a consumului in vederea prelungirii perioadei in care se vor epuiza rezervele interne de gaz? Cine trebuie sa profite de rezervele interne de gaze naturale ale tarii: populatia, companiile care extrag si furnizeaza gazele naturale, bugetul de stat?

In mod direct sau indirect, aceste intrebari si-au facut loc in dezbaterile publice care au avut loc in ultimele luni in Romania pe tema pretului gazelor naturale si a liberalizarii acestei piete. Practic, intrebarile reprezinta tot atatea dileme, probleme cu doua solutii, intre care nu este insa simplu sa decizi.

In acest moment, gazul natural si pretul sau fac obiectul unor dezbateri destul de simplificate, care opun, pe de o parte, companiile care furnizeaza aceasta utilitate si consumatorul roman, de celalata parte. Factura la gaz este unul dintre cosmarurile populatiei atunci cand se apropie iarna. Oamenii acuza un cost extrem de piperat al gazelor naturale, in timp ce, de cealalta parte, furnizorii se plang ca pretul tinut jos pe cale administrativa (acesta fiind stabilit cu avizul Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei) si ca acest fapt le ingreuneaza functionarea si le stirbeste capacitatea de a obtine profit.

In urma cu cateva zile, chiar ambasadorul german in Romania (E.On Gaz este o companie cu capital german) deplangea faptul ca furnizorii de gaze naturale sunt nevoiti, din cauza pretului administrat din Romania, sa vanda sub pretul de achizitie. Afirmatie greu de crezut, insa ea are menirea de a transmite autoritatilor romane un mare semn de nemultumire.

Recent, insasi Comisia Europeana a reamintit autoritatilor romane ca are obligatia de a ridica interdictia de a exporta gazele naturale, in vederea indeplinirii efective a dezideratului european de liberalizare a circulatiei bunurilor si serviciilor. Aceasta solicitare imperativa reprezinta un moment de cotitura in problematica pretului gazelor naturale. Autoritatile romane vor fi nevoite ca, in urmatoarele luni, sa ia o decizie in privinta liberalizarii complete a pietei gazelor si, implicit, sa incerce sa raspunda la intrebarile pe care le puneam la inceputul acestui articol.

Dar ce are mai special aceasta marfa, gazele naturale? In primul rand, modul de formare a pretului acesteia. Romania este una dintre tarile europene care se bucura de resurse interne semnificative de gaze naturale si care ne-ar ajunge pentru un consum intern de aproximativ doua decenii. In consecinta, el este relativ ieftin, pretul sau situandu-se cam la jumatatea pretului gazelor importante de europeni din Federatia Rusa. Mai mult, el ne ofera o anumita independenta fata de capriciile politice sau de alta natura ale vecinului de la rasarit.

In al doilea rand, pana acum, gazele naturale au reprezentat un marfa de consum intern. Datorita formei lor de agregare, gazele sunt mai greu de exportat, spre deosebire, de pilda, de benzina sau de alti carburanti, care pot fi exportati cu cisterna. Ca atare, pana acum, Romania a putut sa pastreze un pret mic al gazului in raport cu cel de pe piata europeana de profil: niciun european nu a dat buzna sa se aprovizioneze cu gaz romanesc, mai ieftin, pentru ca nu prea avea cum sa-l duca acasa.

Acum, Comisia Europeana face presiuni pentru liberalizarea totala a pietei, deci si pentru deschiderea facilitatilor de export, dar si pentru alinierea pretului gazelor la cele europene. Guvernul in functiune s-a angajat la un program de liberalizare a preturilor in urmatorii doi ani, astfel incat acesta sa ajunga la media celui de pe piata europeana. Aceasta decizie de natura politica este pe cale sa schimbe fundamental datele actuale ale problemei.

Consecintele sale vor fi de natura sociala, economica, geopolitica. Populatiei nu-i va fi deloc simplu sa faca fata unei astfel de schimbari. Romania face o optiune decisiva, renunta la cateva dintre atu-urile sale importante, fara a fi lansat o dezbatere publica la care sa se incerce un raspuns la intrebarile impuse de o chestiune atit de importanta.

(Vom continua aceasta tema intr-un articol viitor.)