A 8-a motiune. Politica sau management?

Pe langa rezultatul evident, respectiv adoptarea Codului Muncii, a 8-a motiune a produs si un impact politic evident: iar nu a cazut Guvernul Boc. Cu forte scoase din poveste (si cu talismane mov), acesta rezista ca satul micilor galezi din benzile desenate cu Asterix si Obelix.

Guvernul Boc duce o politica palpitanta. Daca nu e sigur de sustinerea politica (iar vuietul mass-media din jurul fiecarei motiuni pare sa sustina nesiguranta), atunci pare ori ca sustine cu tarie fiecare initiativa la care si-a angajat raspunderea, ori ca vrea foarte tare sa scape de stress. Oricum ar fi, cu fiecare motiune trecuta cu bine, stabilitatea sa castiga. Pentru ca la fiecare motiune exista istoricul celor picate si siguranta profetiei auto-indeplinite. Asa a observat chiar si Financial Times, care afirma ca votul cu privire la motiune da un semn despre stabilitatea legislativa viitoare (pana la alegerile parlamentare).

Dar, pe langa un duel politic cum nu a mai dus pana acum nici un Guvern, cel condus de premierul Boc construieste o formula de management. Proiectele importante practic ies din analiza Parlamentului. Sa luam proiectul Codului Muncii: potrivit Constitutiei, acesta este o lege organica. Pentru o astfel de lege, procedura de analiza prevazuta de constitutie este urmatoarea: "Prima Camera sesizata se pronunta in termen de 45 de zile. Pentru coduri si alte legi de complexitate deosebita termenul este de 60 de zile. In cazul depasirii acestor termene se considera ca proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate".
Dar, pe de alta parte, tot Constitutia ne spune ca: "Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege". Asadar, contestatia depusa de USL la Curtea Constitutionala are sanse slabe. Cel putin in ceea ce priveste procedura de adoptare a legii prin asumarea raspunderii.

Fiecare procedura in sine nu poate fi sanctionata, asadar nu facem nimic in afar Constitutiei. Credit acordabil cu aplauze pentru istetimea procedurii unui premier care este de asemenea si specialist in Drept Constitutional.

Dar tocmai aici gasesc chichita. La a opta motiune, putem spune ca deja e un stil de a guverna. Iar, atunci cand stilul de a guverna eludeaza cu gratie Parlamentul si timpii de reactie de acolo, merita numit stil de management.

Desi argumentatia de mai sus duce catre o concluzie destul de incomoda - cu un Parlament care nu participa in legile importante, democratia nu prea se mai sustine - as vrea sa subliniez altceva. Avem o tendinta serioasa catre taraganare. In cuvintele domnului guvernator Isarescu (citate recent de o colega), suntem tara cu cele mai multe proiecte neterminate. La cate controverse au iscat, si Legea Educatiei, si Codul Muncii, Parlamentul ar fi lungit-o. Iar Guvernul a gasit o solutie constitutionala sa grabeasca lucrurile. Asta e bine. Din pacate, cel putin teoretic, Parlamentul ar fi trebuit sa poata contribui cu vocea poporului reprezentat.