Ce inseamna instabilitate legislativa in Romania? Sau despre cum se nasc legi din confruntari de orgolii...

De la declaratia presedintelui Basescu, cum ca sa faca bine Guvernul si sa puna TVA de unde l-a luat (adica la 19%) si sa revina la pensionari ca sursa de venit bugetar, actorii principali ai ultimelor drame economice si sociale (adica Guvernul) fac un spectacol public din peisajul economic propus pentru anul viitor.

De ce spectacol? Pentru ca respecta reguli de baza ale oricarui film de suspans:
1. Avem o intriga: vine Presedintele, arunca cu... declaratia in gard, si spiritele se incing. Public si in spatele usilor guvernamentale.

2. Avem desfasurarea de forte: intai apare ministrul Vladescu cu o confirmare fatisa: Asa e. De la anul reducem la loc TVA-ul, impozitam pensiile si renuntam la cota unica de 16%. Urmeaza sirul de scenarii detaliate, cum o sa fie, ce cifre se aplica, ce pareri au unii si altii, ce a zis "parintele" cotei unice, fostul ministru Ionut Popescu...
Ca sa creasca un pic suspansul, mai vine si Andrei Gheorghe cu declaratia ca ministrul Vladescu ar fi omul presedintelui in Guvern. Iar primul-ministru face o disciplinare publica! Sa nu mai vorbeasca ministrii in public pana cand nu am vorbit noi intre noi. Nici o renuntare la cota unica! Premierul declara ferm ca nu se renunta la cota unica de 16% si, in plus, mai scoatem si forfetarul.

3. Punctul culminant. Luni, 19 iulie, se discuta prima rectificare bugetara pe 2010. Vine intr-o saptamana FMI-ul sa vada cum stam cu tintele si noi ne-am cam jucat brambura. Ce se mai discuta la Guvern: pai cota unica, scoaterea forfetarului, relansarea economica... asa, diverse.
In plus, premierul revine si zice ca nu ar vrea sa renunte la cota unica, dar ca se mai discuta si alte scenarii.

Daca azi sunt antreprenor in Romania si am investit bani in a construi o afacere, ce inteleg din toate astea? Inteleg ca anul trecut nu mi-am putut face executa bugetul pentru ca m-au lovit in cap cu forfetarul si a trebuit sa ma ajustez. Iar anul asta... nu stiu cum sa fac sa nu pun in carca clientilor (care si asa intarzie platile pentru ca asta facem pe vremuri de criza) TVA-ul crescut pe care eu il platesc furnizorilor mei, nu stiu daca si cum imi voi putea pastra angajatii, nu stiu daca si cum voi mai plati forfetar, si nu stiu ce impozit pe profit voi plati pentru profitul de anul asta (pe care probabil il voi incasa candva la anul, cand isi mai revin si cei care imi datoreaza mie). De ce as ramane? O afacere imprevizibila nu e o afacere de dorit pentru nimeni. Iar mediul politic imi dovedeste ca legile se nasc undeva la confruntarea dintre orgoliile celor care pretind puterea, fie ea publica sau de culise.