Ce se ascunde n spatele "crizei nucleare" nord-coreene?

Din cauza crizei nucleare ce pare că se adîncește între Comunitatea Internațională și Coreea de Nord, aceasta fiind declanșată de încălcările flagrante de către statul comunist nord-coreean ale propriilor moratorii cu privire la neproliferarea nucleară, bursele din întreaga zonă Asia - Pacific au avut de suferit; pînă acum, șapte rachete cu raze scurte și medii de acțiune au fost lansate în Pacific, în apropiere de Japonia pentru a doua oară, ca formă de pseudoautotestare a capacității ofensive a Phenianului.

"Nikkei" a scăzut

Indicele tokionez de Bursă, "Nikkei", a cunoscut o scădere de 114,56 puncte (0,73%), conform afirmațiilor operatorilor bursieri locali, iar la închiderea ședinței, acesta s-a afișat la o valoare de 15.523,94 de puncte doar. Toate aceste evenimente s-au petrecut în urma incidentului (voit) provocat de regimul comunist de la Phenian, cu "testele defectuoase" de rachete capabile de purtare a vreunui focos balistic și/sau nuclear; două dintre cele șapte rachete lansate luni (șase proiectile) și miercuri (un proiectil) au fost de clasă "Taepodong-2"(echivalentă "Scud" din Orientul Mijlociu), iar restul, de clasă "Scud".

Toate "palmele" Președintelui

Drept "palmă", regimul proamerican de la Tokio a adoptat măsura fermă despre care vorbea majoritatea oficialilor japonezi, și anume: interzicerea andocării oricărui cargobot nord-coreean în porturile nipone. Astfel, legătura vitală a Coreei de Nord a fost tăiată, iar jocul "de-a racheta" se pare că îi costă destul de scump pe "bastionarii comunismului" nord-asiatic (regimul phenianez). De-asemeni, opinia politică internațională (mai puțin a Chinei, "firesc") e că cel mai apropiat prieten și principal aliat al Coreei de Nord, China, ar trebui să-i mai tragă o "palmă" Președintelui nord-corean, Kim Jong Il, care ori dorește mai multă atenție media, ori... recunoașterea țării sale ca putere nucleară în regiune de către A.C.I. (C.I.A.) și atragerea (inevitabilă) de concesii financiare acesteia din partea Comunității Internaționale; pare a fi un șantaj funcțional, mai degrabă.


Declarații consternante

Purtătorul de Cuvînt al Cabinetului Tokioului, dl Shinzo Abe, a condamnat vehement aceste acte provocatoare ale Phenianului. De partea cealaltă a Pacificului, pe teritoriul atlantic călduț al S.U.A., Purtătoarea de Cuvînt a Casei Albe din Washington D.C., dna Dana Perino, a declarat senin că oficialii Casei și ai Pentagonului nu au nimic pregătit pentru a răspunde provocării(!).

Precedente de criză

În decursul anului 1998, Coreea de Nord, mînată de recesiunea apropiată (ce a atins apogeul în 2001), drept consecință principală a sancțiunilor economice internaționale, a experimentat o "Taepodong-1" deasupra Mării Japoniei doar pentru a provoca un pic de panică în rîndurile Consiliului de Securitate al O.N.U. Nimic, din nefericire, nu au obținut "bastionarii" phenianezi. Acum încearcă la fel, iar Consiliul se preface a fi șocat de gesturile "neașteptat" de obraznice ale d-lui Președinte Il. Desigur, se bate un pic apa-n piuă despre potențialul distructiv al acestor rachete pentru Alaska inclusiv, numai că nimeni cu mintea întreagă nu va recurge la un asemenea gest fiindcă s-ar declanșa Iadul pe Pămînt. Prin urmare, se dorește doar recunoaștere internațională ca gigant militar (și economic, se subînțelege) și o sumedenie de concesii economice. Pe cele militare și le face Phenianul singur, oricum. Dar nu ar trebui uitat precedentul financiar internațional creat de către "Fratele cel Mare" al Coreei de Nord, respectiv de Republica Populară Chineză (R.P.R.), cînd în perioada 1995 - 1996, Guvernul Chinei a exercitat presiuni fantastice asupra Comunității Internaționale prin Consiliul de Securitate al O.N.U. (R.P.R. face parte din acesta de 55 de ani), nevoind S.U.A. și Taiwanul să plonjeze într-un "potențial" conflict militar, "soluționat" prin scăderi spectaculoase ale indicelui bursier internațional. Acea criză, cunoscuta sub denumirea de         "A treia criză din Strîmtoarea Taiwanului", s-a încheiat cu un crash al economiei taiwaneze printr-o scădere a indicelui cu 17% (în mijlocul crizei); fondurile de capital au părăsit insula, iar valorile mobiliare au scăzut drastic, de-asemeni, astfel Guvernul Taiwanului a fost nevoit să cheltuiască peste 18 milioane de dolari S.U.A. Cine, așadar, poate afirma acum că istoria crash-urilor nu poate fi repetată la nivel gargantualic, cu intercontinentale "defecte"?