Clasificam, ierarhizam, finantam

Provin dintr-un oras mic, aflat in curs de micsorare. Pentru ca perspective sunt putine si tinerii pleaca. Dar am facut un liceu bun si am fost mandra de profesorii mei. Am aflat cu surprindere, ca Turnu-Magurele are universitate. Aflasem cu surprindere de universitatea din municipiul resedinta de judet, dar iata ca urma o surpriza si mai mare: la mine in orasel s-a facut universitate. Imi spune mama printre vestile de acasa ca mai toti vecinii si concetatenii au profitat de oferta si merg la universitate, ca sa obtina diploma de licenta.

Acum cateva saptamani citeam in The New Yorker un articol conform caruia noua "bula" americana ar putea deveni studiile universitare (ultima bula fusese cea imobiliara, si vedeti bine unde ne-a adus). Mi s-a parut o teorie destul de futurista si greu de acceptat ca reala. Adica cum? Sa nu fie substanta in studiile universitare? Sa fie ele supraevaluate si ultrainvestite cu bani si credit?

Iar azi, revine in atentie demersul Ministerului Educatiei de a clasifica universitatile pe baza autoevaluarii acestora si cu asistenta Asociatiei Universitatilor Europene. Se pare ca autoevaluarea va fi verificata si validata (deci nu e chiar auto- )iar trisorii chiar sanctionati.

Ce legatura vad intre cele trei informatii de mai sus? Faptul ca studiile universitare au ajuns la Turnu nu e rau. E, in cel mai bun caz confortabil, dar este complet nenecesar. Oamenii speriati de criza si de devalorizarea tuturor bunurilor (daca si imobiliarele s-au devalorizat, atunci in ce mai poti avea incredere?) se intorc catre propriile resurse. Iar a avea o diploma e o investitie in tine, nu? Cine te mai poate scoate din necaz? Exact acestea erau argumentele mentionate de reporterul de la The New Yorker atunci cand spunea ca studiile superioare sunt "noua bula". Oamenii le acorda autoritate si fac imprumuturi costisitoare ca sa poata beneficia de o diploma. Efectul e insa o inflatie de diplome. Nerelevante si complet lipsite de valoare pe o piata inundata de ele.

Iar acum sa revenim la procesul de clasificare universitara. Autorul ideilor din noua Lege a Educatiei, domnul Mircea Miclea, afirma in primavara, ca procesul de clasificare nu este unul de ierarhizare. Dar atat rectorii, cat si studentii vor fi tentati sa se comporte ca atare. Sa intre intr-o competitie formala, de teama de a nu pierde la puncte. Scopul final este acela de a eficientiza alocarea resurselor financiare dinspre stat catre univesitati. Dar poate ca odata cu acest beneficiu estimat, atingem si o simpla reasezare cu picioarele pe pamant.

Diploma este o bucata de hartie. Ea poate fi cu greutate mai mare sau mai mica in functie de cantitatea de efort si de "sudoare" consumate pentru obtinerea ei. Indiferent ca este obtinuta la Turnu-Magurele sau la Cluj. In ochii unui potential angajator, diploma e un argument, dar nici pe departe singurul. Cantitatea de resurse financiare investite in obtinerea ei nu o fac mai valoroasa. Doar efortul personal o poate face asa. Si, cu siguranta un context profesionist de desfasurare a studiilor. Mi se rupe inima pentru fostii mei concetateni, mandri posesori ai unor diplome inutile in lumea larga. Dar cred ca un demers prin care aria informatiilor despre universitati si nivelele lor de expertiza este tinuta in atentia publicului, ar putea sa ne fereasca de a intra intr-o bula. Daca auzim si suntem atenti, poate ca intelegem ca cu cat suntem mai multi cu diplome de toate felurile, cu atat ele sunt mai putin valoroase, si prin urmare, merita mai putin banii cheltuiti.