Creditare fara garantii

Declaratiile fierbinti ale momentului vin de la Guvern si reprezentatii bancilor pe tema garantarii de catre stat a creditelor pentru achizitionarea primei locuinte. Se discuta intens despre implementare si despre detalii de atractivitate ale programului. Cum statul va trebui sa depuna imediat garantia la contractarea creditului, cumTVA-ul va fi de numai 5%, cum bancile care vor intra in program vor aduce dobanzi mai mici decat cele de pe piata...

Multa agitatie in jurul unui program fara beneficiari reali. De ce? Pentru ca cei care indeplinesc in acest moment conditiile de acordare a unui credit nu justifica prin nimic anume acest tratament special. In afara, fireste, de momentul emotionant al devenirii pentru prima data proprietar.
Nu intelegem din declaratiile publice cum va fi reglementata relatia intre stat si beneficiari. Ce se intampla daca in calitate de beneficiar nu mai platesc ratele la credit? Statul isi asuma neconditionat ca preia mai departe? (ca atunci e un fel de subventie foarte consistenta si e de inteles ca beneficiarii au un avantaj major).

De unde am putea invata cum se face? Exista un concept, care a fost preluat fara prea mare zgomot si de presa noastra, sub numele de Banca Saracilor. Sigur ca sub acest nume interesul suscitat e destul de scazut, cu atat mai mult cu cat nu am vrea ca tinerii nostri de succes, cu salarii decente si sanse reale la a avea propria locuinta, sa se simta stigmatizati de asocierea cu un asemenea concept.
De fapt modelul Grameen Bank provine din Bangladesh si se bazeaza pe ideea ca "saracii" au aptitudini si competente care sunt sub-utilizate. Banca practica micro-creditarea fara garantii materiale cu scopul de a incuraja comunitatile (in special rurale) si indivizii sa isi depaseasca conditia. Initiatorul modelului, Muhammad Yunus, doctor in economie, a primit pentru ideea sa Premiul Nobel pentru Pace in 2006.

Creat si impregnat cu specificul tarii de origine, modelul functioneaza din 2008 cu succes si in SUA. Pentru a avea acces la credit trebuie sa indeplinesti conditiile de acordare: conditii care sa ateste o situatie financiara precara. In plus, formula fara garantie functioneaza prin adresarea catre grupuri de cate cinci, fiecare membru al grupului reprezentand un garant. Presiunea sociala este singura forma de garantie, plus perspectiva reinnoirii imprumutului, daca te comporti ca un bun-platnic.

Banca determina evolutia la nivelul comunitatilor prin continutul angajamentelor pe care clientii sai le iau. Acestea sunt promisiuni la un comportament economic de natura sa creasca valoarea comunitatii, dar si sa schimbe traditii neproductive. Cateva exemple sunt: promisiunea de a repara casa, promisiunea de a produce suficienta mancare cat sa ajunga familiei, dar sa poata fi si vanduta, promisiunea de a nu cere zestre la casatoria fiilor/fiicelor.

Tradus ca atare, modelul suna naiv pentru noi cei educati deja in a citi sute de pagini de contracte cu banca in care urmarim cam cat de tare si cand "ne trage in piept cu ceva". Dar sa vedem: beneficiarii ar putea fi in Romania miile de mici producatori de la sate, aflati pe cale de disparitie si care, uneori si fara energie electrica, isi vand cosul impletit si dulceata de mure catorva privilegiati care le mai stiu adresa. Si nu mai invata pe nimeni meseria lor, pentru ca nu mai sunt tineri in jur care sa se simta incurajati la asta.

Zilele trecute, printul Charles ne felicita pentru oaza de naturalete pe care o pastram in Transilvania. Ii multumim pentru mesaje, le aratam dragilor de tarani cate fonduri are Uniunea sa-i ajute, si facem politici guvernamentale care muta muntii ca sa treaca un sir de furnici.