Criza mondiala a ajuns in strada. Oamenii nu mai vor paleative, ci o noua constructie

Cluj-Napoca, orasul in care destinul unei inscriptii amplasate pe statuia unui pesonaj mort in urma cu cinci secole suscita o dezbatere publica mai ampla decat ceea ce avem de facut pentru a traversa actuala criza economica, a fost, luni seara, martorul unei eveniment mai putin obisnuit. Vreo cinci-sase spanioli, tineri pana in 23-25 de ani de ani, secondati de vreo duzina de studenti romani, au organizat o manifestatie de protest impotriva "establishment"-ului mondial.

Sub deviza "I know that together we can" ("Stiu ca impreuna putem"), tinerii au afisat pancarte scrise cu pixul, au aninat, pe balconul unei cladiri dintr-o piata centrala, un cersaf pe care erau desenati niste pesti mai mici care incercau, cu o buna strategie de imagine, sa inghita un peste mult mai mare si au impartit manifeste multiplicate la copiator soferilor opriti la semafor. "Do you know what is happening now in Spain?" ("Stii ce se intampla acum in Spania?") chestiona manifestul protetatarilor. De buna seama, multi dintre trecatorii de la acea ora tarzie nu stiau. La fel cum multi dintre ei nu puteau citi in limba engleza, aleasa de organizatorii spanioli si romani pentru a comunica cu publicul.

Dincolo de ineditul situatiei, "revolutia spaniola" de la Cluj n-a avut niciun ecou public. Presa a lipsit cu desavarsire de la eveniment, iar spectatorii intamplatori au ramas cu amintirea tinerilor din intersectie care si-au acompaniat protestul cu sunetele trompetei si ale darabanei. Desigur, episodul clujean a putut constitui cel mult o curiozitate, care insa nu s-a dovedit demna de a fi adusa la cunostinta consumatorului de media. Din spatele ei razbate insa o ingrijorare care framanta vestul Europei, cu o populatie mai instruita si mai sensibila la problemele economice si sociale.

Cei care au avut curiozitatea sa lectureze manifestul raspandit de protestatari la inceputul acestei saptamani la Cluj vor constata ca occidentalii s-au saturat de deficientele structurale ale capitalismului contemporan si ca multi dintre ei sunt convinsi de necesitatea unei reforme majore a sistemului, de la temelii. Poate ca acest deziderat se afirma astazi cu cea mai mare forta in Spania, in piata Puerta del Sol. Iata o parte din continutul manifestului "Revolutiei Spaniole", intitulat "Democratie reala acum!"

"Suntem oameni obisnuiti. Suntem ca tine, oameni care, in fiecare dimineata, mergem la scoala, la munca sau in cautarea unei slujbe, oameni cu familie si prieteni. Oameni care muncesc din greu in fiecare zi pentru a asigura un viitor mai bun celor din jurul lor.

Unii dintre noi se considera progresisti, altii, conservatori. Unii suntem credinciosi, altii nu. Unii dintre noi avem ideologii clar definite, altii sunt apolitici, dar cu totii suntem ingrijorati si furiosi pe privelistea politica, economica si sociala pe care o vedem in jurul nostru: coruptia politicienilor, a oamenilor de afaceri, a bancherilor, care ne lasa neputinciosi, fara voce.

Aceasta situatie a devenit una normala, o suferinta cotidiana, fara speranta. Dar, daca noi ne unim fortele, putem schimba situatia. Este timpul sa schimbam lucrurile, este timpul sa construim impreuna o societate mai buna. Prin urmare, sustinem cu tarie ca:

- Prioritatile oricarei societati avansate trebuie sa fie egalitatea, progresul, solidaritatea, liberatea culturii, sustenabilitatea si dezvoltarea, bunastarea si fericirea oamenilor;

- Starea actuala a guvernarii noastre si a sistemului economic nu poarta grija acestor drepturi, iar in multe privinte constituie chiar un obstacol pentru progresul uman" etc.

Cu certitudine, cetatenii occidentali, spre deosebire de cei romani, privesc mai departe si mai profund. In timp ce noi cerem confirmari ca PIB-ul a crescut pentru al doilea trimestru consecutiv, occidentalii se intreaba daca sistemul mai este viabil. In timp ce la noi se fac talk-show-uri pentru a discuta, ore in sir, daca cresterea economica este mai mica decat marja de eroare a inregistrarii statistice, muncitorul occidental se intreaba daca piata financiara joaca un rol consecvent sau nu cu etica muncii. Se intreaba de ce "vointa si scopul actualului sistem este acumularea de bani si de ce acesta nu urmareste eficienta si bunastarea societatii", in timp ce media autohtone invita sefi de partide sa comenteze caracteristicile fizice ale guvernantilor aflati in functie. Occidentalul vrea o "revolutie etica", care sa nu mai plaseze "banii deasupra fiintei umane", in timp ce noi vrem ca salariile bugetarilor sa fie iarasi ce-au fost.

Acest gen de miscari de protest, precum cea din Spania ii va sili, cu siguranta, pe decidentii mondiali sa fie mult mai atenti la neajunsurile mecanismelor economice globale. Lipsa unor raspunsuri inteligente din partea lor la actualele provocari, amenintarile privind posibila confirmare a modelului in W a evolutiei crizei globale, vor provoca multe alte tensiuni, iar raspunsurile societatilor vor fi mult mai drastice pe masura trecerii timpului. Iar diriguitorii globali nu prea par sa aiba, in acest moment, vreo solutie coerenta si salvatoare. Ai nostri guvernanti, nici atat.