Cum se contureaza proiectul puterii din 2012

Pare ciudat, dar PDL nu mai misca in front. Vedem ca nu are proiecte pe care sa le sustina, nu se implica in lupta politica, nu sustine politica guvernului, nu lanseaza idei si nu-i mai da replica opozitiei. Este incredibil cat de cuminte s-a asezat in transee. Pare resemnat cu ideea de a intra din 2012 in opozitie, ca a inteles jocul democratic si accepta, plin de intelepciune, sa treaca pe tusa.

In fond, de ce ar fi atat de rau in opozitie? Grupul de forta al democrat-liberalilor a avut grija sa iasa bine din afacerea numita guvernare de criza. Business-urile lor au mers bine, destul de bine ca, printr-o intelegere tacita, sa se retraga de la putere, multumiti si in relatii amiabile cu cei de la PSD sau PNL.

Capii PDL au coborat tonul, parca ar fi batut palma cu opozitia, intr-o intelegere tacita, suspect de prietenoasa. Probabil ca vazand scorul mic din sondaje, democrat-liberalii au gandit simplu: oricat ne-am da peste cap tot nu obtinem procentele necesare unei noi guvernari, cel mult, ne-am putea pune opozitia in cap iar dupa alegerile din 2012 ajungem in par la DNA. Altfel, chiar cu 13% in alegeri nucleul dur, decidentii din PDL tot intra in parlament.

In fond, ce e rau in a fi in opozitie dupa o tura la putere, in care ai acumulat resurse? PSD a pierit, a slabit, a patit ceva? Doar s-a putut bucura mai in tihna de banii acumulati, sefii lui au putut sa se bucure pe indelete de vilele cumparate in Alpi sau sa viziteze mai multe destinatii interesante.

Politicienii romani sunt o specie cu un instinct de conservare extraordinar, sunt adaptabili, moi ca untul. Nu au ambitii, proiecte proprii nu au obiective pe caare sa le urmareasca pana in panzele albe, nu au scopuri idealiste pentru care sa lupte cavalereste, pana la moarte.

Singurul care se mai agita este Emil Boc, el stie ca trebuie sa castige pe cont propriu. Cu el, electoratul va avea o rafuiala personala.

In schimb, Traian Basescu se afla intr-un disconfort vizibil. Nu poate concepe guvernarea USL, se imagineaza cu un premier ca Poanta si orizontul i se intuneca. Se intoarce si incearca sa dezlege formule incrucisate din Constitutie, mai citeste o data articolul 103 si spera sa gaseasca revelatia salvatoare. Nu triseaza, si nu cred ca se joaca doar cu opozitia ca Tom cu Jerry, cred ca incearca disperat variante de a fenta realitatea sumbra. Nu mai are un partid care sa-si doreasca sa ajunga la putere, ci unul care, daca presedintele l-ar trece strada alegerilor ca pe o batranica, mai-mai ca n-ar zice nu. Dar n-ar mai face niciun efort pentru asta. Greii din PDL au decis sa-l lase cu opozitia la putere. Iar daca Traian Basescu ar face o scamatorie prin care sa-i aduca la putere din nou, asta poate ca i-ar multumi. Dar e problema lui.

Si pentru ca stie asta si a priceput substratul capitularii PDL, Traian Basescu a intrat intr-o faza a manevrelor in zig-zag. Incearca solutii, spera la un miracol, lanseaza variante si trage de ai lui ca de cadavre.

Ultima varianta de lucru lansata pe piata ar paraliza intr-adevar opozitia si ar pune USL in dificultate. Dinu Patriciu premier ar fi un soc pentru opinia publica si o incercare teribila pentru opozitie. Ar fi o lovitura naucitoare. Ar fi Traian Basescu in stare de asa ceva? Dar pozitia liberalilor si a sustinatorului lor din umbra, Dinu Patriciu, merita o discutie noua, intr-un articol viitor.