Cum se deformeaza perceptia omului aflat la putere. Tentatia absurdului

"Sa traiti Sefu", ati fost nemaipomenit la conferinta, v-am vazut!", "Ce cravata frumoasa aveti astazi", aud asta zilnic de la supusii lingusitori ai oamenilor aflati vremelnic la putere. Foarte putini dintre ei sunt persoane echilibrate si cu simtul ridicolului. Trebuie sa fii "boier" de acasa, sa ai ceva aristocratic in educatia ta sau macar un taran de mare bun-simt ca sa nu ti se urce la cap gudurelile ridicole ale trepadusilor de pe la Palate.

In viermuiala inca medievala de pe coridoare si din madularele putrezite de coruptie, clientelele politice s-au adaptat, s-au camuflat si au rezistat facind cerc de ipocrizie in jurul prizonierilor de la virf. Piramida clientelara a rezistat lingusind, iar suveranul a inteles incet-incet ca el este cel mai tare, e supremul, adulatul, minunatul. I se spune in fiecare zi, pe toate vocile, de la sofer la liftier, secretara si directorime. Toti au un stil gata format, textele lingusitoare potrivindu-se oricarui sef, sunt tot mai cu talent rostite de atata exersat.

Ziua unui politician in functie de stat incepe cu bine. I se deschide portiera masinii si un portar scoate chipiul: „Sa traiti, Sefu"! Fura pe aici niste gaozari de pe la nu stiu care televiziune, le-am zis eu cateva si s-au carat! Doar nu era sa-i las sa va ia, asa, de dimineata!” Ei, asa se naste solidaritatea echipei!

La partid, alte ritualuri. Acolo se inghesuie care sa stea cat mai aproape de Sefu" ca sa-i sopteasca ceva, o cerere, un compliment, o incurajare, o asigurare. Sau in avion. Cum sa nu te dai peste cap sa stai langa Sefu"? Sefu" incepe sa creada ca e un om vanat, important, distribuitor de beneficii, un fel de Dumnezeu pe pamant.

Omul de la putere aproape ca nici nu-si mai da seama cand a ajuns un alt om. Cei care nu fac plecaciuni mieroase, sigur ii sunt dusmani. Fireste, daca nu dusmani ei insisi, atunci influentati de dusmani, angajati in slujba lor. Poate chiar in slujba mogulilor.

Orice critica, orice argument rational, orice aluzie la vreo greseala, este, in comparatie cu slava inchinata pe la Palat, o blasfemie, o rautate fara margini, o obraznicie intolerabila, care nu poate veni decat de la un dusman vandut dusmanilor.

Pentru cate un prizonier al puterii, lumea se imparte, in mod trist, doar in doua: supusii mei si supusii lor. Nu mai ai camarazi, nu mai ai colegi, prieteni, nu mai ai cetateni onesti, cei din fata ta nu mai sunt romanii tai dragi, studentii care au stat la coada sa te voteze, nu mai sunt carturarii care te-au aparat pe internet, nu mai sunt amicii din banca de la scoala. Sunt toti niste potentiali dusmani. Pentru ca altfel, ar scoate chipiul si ar saluta respectuos, doar asta vezi in fiecare zi!