Desfiintarea spitalelor si exemplul de la Mociu

Asistam la un proces teribil de reformare a Sanatatii, mai exact de restructurare a spitalelor. Felul in care se petrec lucrurile este unul de-a dreptul enervant, care pana acum a scos oamenii in strada si a lasat bolnavii de izbeliste, singuri prin spitalele goale. Dar schimbarile, spune ministrul Cseke Attila, trebuiau facute. Astfel ca, din 435 de spitale din Romania, 111 se comaseaza cu altele, iar 71 vor fi transformate in camine de batrani.

Prin aceasta comasare si reprofilare, s-ar face o economie de 20 de milioane de lei, economie care provine mai ales din desfiintarea a numeroase functii de conducere. Adica desfiintarea a 330 de functii de manager, director medical, director financiar contabil, plus 230 de functii de conducere de la unitatile ce urmeaza a fi reprofilate. Poate ca ministrul are dreptate si sistemul de sanatate centralizat nu mai poate sustine toate unitatile spitalicesti din tara. Admitem ca deciziile s-au luat pe baza unor studii si ca scopul este unul bun, de insanatosire a sistemului.
Dar ni se intampla din nou, cum ni se intampla de fiecare data sa nu reusim sa actionam concertat, cu concursul tuturor celor implicati si cu o strategie de actiune si comunicare prin care sa fie antrenate in acesta reforma si celelalte domenii care au legatura cu spitalele.

De pilda, spitalul din Mociu, o comuna mai rasarita din Ardeal, a patit-o. Acolo era un spitalut. Numai bun pentru satenii care faceau gripa, aveau o criza de fiere sau o anchilozare temporara la sale. La Mociu veneau si satenii din alte comune invecinate. Era, ma rog, o binecuvantare pentru ei. Aveau doctori cu care se imprietenisera si citeva locuri de munca pentru fetele lor, scolite la Sanitarele din oras.

Dar intr-o dimineata, gata! se inchide spitalul. Aoleu, femeile ies in strada, doctorii si ei, iese si primarul si se pune iute-iute de primul miting din istoria Mociului!
Directorul spitalului pleaca la Cluj, cauta ajutor, da fuga la colegii de la alte spitale, ba o ia si pe la partide, iar spre seara se intoarce nu cu prea multe sperante. Si tragedia de la Mociu ramine in scena pina vine veste de la Judet ca presedintele cere sa preia Consiliul judetean spitalutul, ca nu e o mare problema pentru ei. Si tot Mociul si-a revenit din criza, imediat.

Asadar, de ce ministrul Sanatatii nu s-a putut intalnit inainte cu presedintii din judetele cu spitale pe cale de desfiintare sa-i intrebe daca nu cumva pot prelua ei spitalele/camine de batrani ? Poate chiar se putea!