Diurna vs. clauza de mobilitate: Cum se acorda si ce reguli fiscale se aplica

Deplasarea salariatilor in alta localitate pentru prestarea de lucrari la client trebuie tratata distinct, in functie de durata si caracterul deplasarii.

 

In primul rand, potrivit art. 43 si 44 din Codul muncii, daca salariatul are locul de munca stabilit la sediul firmei din Bucuresti si este trimis temporar la Focsani pentru executarea lucrarilor, situatia reprezinta o delegare. Perioada maxima de delegare este de 60 de zile calendaristice, cu posibilitatea de prelungire, cu acordul salariatului, pentru perioade succesive de maximum 60 de zile. In total, se poate ajunge la 120 de zile, dar numai prin acord scris (act aditional).

Pentru diurna acordata salariatilor delegati in tara, partea neimpozabila este reglementata de art. 76 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal si de art. 142 lit. m) privind contributiile sociale. Aceasta este neimpozabila in limita plafonului cel mai mic dintre:

Cele doua calcule sunt:

1) 2,5 ori nivelul stabilit pentru institutii publice;

2) salariul de baza brut x 3/nr de zile lucratoare din luna deplasarii.

 

Partea care depaseste acest plafon se considera venit salarial si se impoziteaza integral (impozit pe venit si contributii sociale). Aceeasi regula se aplica pentru intreaga perioada de delegare atat in primele 60 de zile, cat si in perioada prelungita cu acordul salariatului. Pentru prelungirea delegarii este necesar un act aditional (AA) la contractul individual de munca, in care se mentioneaza durata suplimentara si mentinerea dreptului la indemnizatia de delegare.

 

Daca nevoile activitatii impun o prezenta mai lunga in alta localitate, nu mai este posibila mentinerea statutului de delegare. In acest caz, solutia legala este introducerea unei clauze de mobilitate in contractul individual de munca, conform art. 25 din Codul muncii.

Clauza de mobilitate presupune ca salariatul nu isi desfasoara activitatea intr-un loc fix de munca, ci in diverse locatii, iar in schimbul acestei disponibilitati beneficiaza de o indemnizatie de mobilitate. Aceasta are caracter permanent, nu ocazional ca diurna, si se stabileste de angajator, in bani sau in natura, prin contractul individual de munca sau printr-un act aditional.

 

Din punct de vedere fiscal, indemnizatia de mobilitate reprezinta o prestatie acordata salariatilor care isi desfasoara activitatea in locuri de munca variabile sau mobile, in temeiul unei clauze de mobilitate prevazute in contractul individual de munca, conform art. 25 din Codul muncii. Aceasta indemnizatie are un regim fiscal distinct de diurna, iar sumele acordate nu se considera venituri impozabile si nu intra in baza de calcul a contributiilor sociale, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii stabilite de art. 76 alin. (2) lit. k si art. 142 lit. m din Codul fiscal, coroborate cu normele metodologice:

 

In primul rand, valoarea zilnica a indemnizatiei trebuie sa se incadreze in limita a 2,5 ori nivelul legal al diurnei stabilite pentru personalul institutiilor publice. Aceasta referinta se actualizeaza anual prin hotarare de guvern, in functie de cuantumul diurnei bugetare.

 

Din punct de vedere fiscal, prestatiile pentru mobilitate ce pot fi acordate sub denumirea de indemnizatie de mobilitate nu sunt venit impozabil daca sunt indeplinite cumulativ conditiile:
 

1) se incadreaza in plafonul zilnic de 2,5 ori diurna stabilita pentru institutii publice;
 

2) se incadreaza in plafonul lunar de 33 % din salariul de baza brut impreuna cu veniturile mai sus prevazute (daca se acorda astfel de venituri);
 

3) durata deplasarii trebuie sa fie de cel putin 12 ore si sa aiba loc intr-o localitate aflata la o distanta de cel putin 5 km.

 

In al doilea rand, la nivel lunar, totalul prestatiilor neimpozabile acordate angajatului (inclusiv indemnizatia de mobilitate, sumele pentru telemunca, hrana, cazare sau alte facilitati similare) nu poate depasi 33% din salariul de baza brut al persoanei respective, potrivit art. 76 alin. (4) din Codul fiscal.

 

In al treilea rand, deplasarea pentru care se acorda indemnizatia de mobilitate trebuie sa aiba o durata efectiva de cel putin 12 ore si sa se desfasoare intr-o localitate situata la o distanta mai mare de 5 km fata de locul permanent de munca al salariatului.

 

Daca aceste trei conditii sunt indeplinite cumulativ, indemnizatia de mobilitate se considera neimpozabila, nu se include in baza de calcul a impozitului pe venit si a contributiilor sociale obligatorii, iar angajatorul o poate acorda fie in suma fixa, fie proportional cu durata si frecventa deplasarilor efective, in baza clauzei de mobilitate prevazute in contractul individual de munca sau intr-un act aditional.

 

In situatia in care oricare dintre conditiile mentionate nu este respectata, sumele acordate peste aceste limite dobandesc natura veniturilor salariale si se impoziteaza integral conform regulilor generale aplicabile veniturilor din salarii.

In concluzie, in cazul salariatilor trimisi temporar sa lucreze in alta localitate, tratamentul juridic si fiscal al sumelor acordate depinde de durata si natura deplasarii.

 

Daca deplasarea este temporara, de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii o singura data cu acordul salariatului pana la maximum 120 de zile, situatia se incadreaza in notiunea de delegare, conform art. 43 44 din Codul muncii. In aceasta perioada, salariatii beneficiaza de diurna, neimpozabila in limita celui mai mic plafon dintre 2,5 ori nivelul stabilit pentru institutiile publice si valoarea rezultata din 3 salarii de baza raportate la numarul de zile lucratoare ale lunii. Pentru prelungirea delegarii este obligatoriu un act aditional la contractul individual de munca.

 

Daca activitatea presupune o deplasare de durata mai mare sau de natura permanenta in diverse localitati, aceasta nu mai poate fi tratata ca delegare, ci trebuie reglementata prin clauza de mobilitate, potrivit art. 25 din Codul muncii. In acest caz, salariatul nu are un loc fix de munca si beneficiaza de o indemnizatie de mobilitate, acordata pentru disponibilitatea de a-si desfasura activitatea in teritoriu.

 

Fiscal, indemnizatia de mobilitate este neimpozabila si nu se include in baza de calcul a contributiilor sociale daca se respecta simultan trei conditii: valoarea zilnica nu depaseste 2,5 ori diurna bugetara, totalul beneficiilor neimpozabile (inclusiv mobilitatea) nu depaseste lunar 33% din salariul de baza brut, iar deplasarea are o durata de minimum 12 ore la o distanta mai mare de 5 kilometri de locul permanent de munca.

 

Daca oricare dintre aceste limite este depasita, partea excedentara devine venit salarial impozabil. In contractul individual de munca sau in actul aditional trebuie mentionata expres existenta clauzei de mobilitate si dreptul salariatului la indemnizatie, chiar daca valoarea exacta variaza lunar in functie de zilele efective de deplasare.

 

In esenta, delegarea este o masura temporara care presupune o deplasare limitata in timp, in timp ce clauza de mobilitate descrie o forma de activitate continua in teren.

Informatii oferite in luna octombrie 2025 de catre specialistii site-ului PortalContabilitate.ro. Dati click AICI pentru a vedea toate noutatile contabile + consultanta si raspunsuri detaliate de la experti.