Mirajul politicianului singur

Sau despre cum se transforma acesta in Om.

Discursul lui Victor Ponta a avut propriul moment de celebritate. A generat reactii (mai ales din partea colegilor de partid sau alianta), a suscitat intrebari (stiau colegii ce urma sa zica? a fost scris discursul singur sau cu ei?). Dar mai presus de orice a fost primul discurs politic constructiv pe care l-am auzit in Romania de dupa Revolutie.

De ce a fost constructiv?

1. Pentru ca a vorbit la obiect, despre probleme specifice si directia de sprijin. A enumerat subiecte importante si ceea ce crede ca ar reprezenta interesul majoritatii in abordarea acestora. A dat o tema Guvernului.

2. A vorbit civilizat. Nu a fost demagogic. Nu a folosit ocazia pentru a livra continut electoral explicit. A vorbit la subiect.

3. A vorbit pe intelesul tuturor si a demonstrat un curaj in mod paradoxal mai mare decat daca ar fi aruncat cu pietre. E nevoie de mult curaj ca sa te rupi de formula clasica a politicului din Romania: ori cu noi, ori impotriva noastra.

Un fost deputat al Parlamentului de dupa 89 imi povestea despre cat de rezonabile erau discutiile intre colegi in pauze si pe coridoare. Odata intrati in sala de sedinta, insa, povestea se schimba. Prin apartenenta politica, fiecare trecea in registrul de vot al propriului partid, mai mult sau mai putin impotriva propriei constiinte. Am sperat ca se va schimba abordarea asta atunci cand am obtinut votul uninominal. Dar politica romaneasca a ramas aceeasi.

Cu tristete am vazut ca dupa incheierea sedintei, discursul lui Victor Ponta a reluat asprimea pe care o mai vazusem. Liberalii si conservatorii presau. Crin Antonescu facea glume sarcastice mentionand confuzia cu o lume a lorzilor, in timp ce in fieful lui Dan Voiculescu reactiile erau care de care mai acide.

Pe de alta parte, colegii de partid mai cu vechime si experienta, au afirmat public sustinerea pentru discursul lui Ponta. Era de fapt o miscare calculata si sustinuta de partid (desi initial Ponta declarase ca isi scrie singur discursurile si ca nu se consulta cu nimeni pentru asta). S-a vorbit despre acest discurs ca despre unul de disociere de partenerii de coalitie. Care de fapt, nu era menit sa atinga si sa combata Guvernul ci pe liderii PNL si PC.

Cred ca oricare dintre variantele de mai sus dauneaza perceptiei discursului. Nu-mi place nici sa vad ca Victor Ponta se intoarce asupra propriilor vorbe, si nici sa cred ca de fapt ele erau bine cum erau din cauza unui motiv politic calculat. As prefera sa cred si sa sper ca a fost discursul unui politician aflat singur in fata propriei constiinte si ca exista o forma de umanitate cu consecinte constructive pentru noi toti pe care am putea miza la un moment dat.