Nimic despre bani. Doar despre oameni

Suntem tentati sa analizam legi, fenomene economice, tendinte financiare, declaratii oficiale sau evolutia burselor. Mai putin ne preocupa comportamentele umane. Mai putin ne intereseaza legatura omului cu banii si cu lumea din jur atunci cand ei sunt importanti. Ne gandim atat de putin la ce se intampla cu oamenii si intoarcem pe toate partile ce se poate intampla cu banii.

Ei bine, gresim. De cativa ani incoace vedem cum mor rand pe rand victimile unor vieti tumultuoase in care vartejul banilor ii trag pe oameni in jos, pana la moarte. Michel Jackson, Madalina Manole, Amy Winehouse sau, cu mult in urma, Marilyn Monroe. Banii, celebritatea si vulnerabiliatetea vedetei, iata un cocktail care-i pune de multe ori, la pamant.

Dar nu despre ei cred ca trebuie sa vorbim in acest context, ci despre noi. Fiecare eveniment tragic in care victimile sunt vedete are in el o doza de ipocrizie revoltatoare. Ne ofera ocazia sa vedem cat de aberant se comporta omul modern fata de semenii lui si cat de mult ni s-au deformat sentimentele si ne-am mutilat umanitatea.

Suntem patrunsi ritualic si artificial de durere cand vedem o vedeta in sicriu, dar, pana sa ajunga acolo, n-a dus-o nimeni la psihiatru, nu i s-a oferit acel ceva dupa care tanjea si n-a fost ascultata cu atentie nici de propria familie. Dupa moartea Madalinei Manole, de exemplu, o tara intreaga plangea in hohote, desi era mult mai simplu sa-i caute cantecele cand traia, sa o caute jurnalistii cand era in viata si fanii ei sa o indrume spre scena, si nu sa-i furnizeze furadan. Noi suntem problema cand ei nu mai gasesc solutia.

Amy Winehouse era alcoolica, se droga si se prabusea sub ochii impresarilor, ai iubitului ei si ai familiei ei. In loc s-o interneze intr-o clinica de dezintoxicare, au condus-o in turneul care i-a prabusit si mai mult increderea in sine. Daca n-ar fi plecat spre Europa in vara aceasta, probabil ca se pierdeau bani. Asa, s-a pierdut doar ea. Iar banii au ramas.

Este socanta declaratia mamei ei, publicata in Daily Mail, in care spune ca a vazut-o cu cateva zile in urma si si-a dat seama ca va muri pentru ca Amy avea inima franta! Asadar, mama ei o vede, intelege ca fata ei e disperata, dar pleaca si o lasa. Trage in schimb o concluzie: fata asta va muri, mai e o chestiune de zile! Nu o duce la spital, nu se aseaza langa patul ei, nu o ia in brate sa o duca in camera ei de copil sa-i faca ceaiuri si prajituri, nu pornesc impreuna intr-o vacanta in Caraibe, nu-i alerteaza prietenii, nu-i cauta psihologul, ci pleaca si spune ca stie ce va urma. Fata chiar bea alcool cu droguri si moare. Asa cum a prevazut mama! Dupa fata raman zece milioane de lire sterline si o casa imensa in inima Londrei.

Alienarea mediului este ucigatoare. Iar ce s-a intamplat cu acesta cantareata este inca o dovada ca societatea si familia au devenit ele insele medii inumane, total deformate si in final toxice pentru indivizii vulnerabili. Pare tot mai limpede ca Amy Winehouse nu a ajuns sa se drogheze doar pentru ca era vedeta, ci pentru ca nu mai avea parte de dragoste. La fel si Madalina Manole, la fel si Marlyn Monroe si multi altii.

Veti spune: dar sunt miliarde de oameni nefericiti, care nu se simt iubiti si nu se sinucid. Asa este, dar cu atat mai mult gresim. Cu atat mai grav, mai incriminant pentru cei care au mai multa putere, cei care au o anume fericire si stiu cat de nefericiti sunt altii, dar nu fac nimic pentru ei. Nu exista om nefericit langa care sa nu fie un fericit egoist. Se pare ca societatea, noi toti suntem problema reala, nu ei. Oamenii sensibili, firile slabe si vulnerabile sunt, in fond, victimele unei nepasari generalizate. De obicei ei sunt cei care dau, precum fantanile apa, pana se golesc. Cand se golesc, nu mai e nimeni langa ei sa le dea ceva, orice. Curaj, putere, dragoste. Cu ele s-ar umple la loc fantana.

Cred ca am invatat prea mult sa primim si prea putin sa dam. Cred ca ne e frica sa fim buni, sa fim darnici, sa ne pese, sa iubim. Suntem niste oameni instrainati de umanitate. Facem din nepasarea noastra teorii savante cu privire la individualitate, liberalism, competitivitate, functionalitate, motivatie, beneficiu, eficienta sociala, performanta profesionala. In fond, toate acestea sunt menite sa ne salveze constiinta, sunt formule sterile de viata artificiala care ne ofera scuze, ne salveaza constiintele si ne ajuta sa ne sustragem de la o responsabilitate si mai mare: aceea de a fi oameni.