Oameni si aur. Un experiment social in secolul 21

Ce se intampla cu Rosia Montana nu se poate reduce la implementarea sau nu a unui proiect de exploatare miniera. As indrazni sa spun ca este interesant la nivel planetar, pentru ca este un experiment facut pe viu in contextul crizei financiare si al crizei sociale dintr-o tara postcomunista in care tranzitia nu s-a incheiat inca. Confruntarea dintre Gold Corporation si Romania este exemplara: este, de fapt, lupta dintre un colos de interese financiare si o lume saraca, aflata in plina deriva economica, sociala si politica.

Suntem cum nu se poate mai vulnerabili, Romania se afla si intr-un declin politic. Roasa de coruptie si imatura profesional, clasa politica romaneasca a capitulat in fata ofertei unei firme canadiene care doreste sa exploateze aurul din muntii sai, pentru doar 3 milioane de dolari si o redeventa de 4%.

Din punct de vedere economic, Romania pierde. Locurile de munca si impozitele pe care le-ar plati firma sunt castiguri mult mai mici decat pierderile pe termen lung legate de resurse, clima, mediu, dezvoltare durabila si o crestere economica sanatoasa a zonei. Proiectul va dura 6-10 ani, dar Romania si Muntii Apuseni ar trebui sa traiasca si dupa.

Experimentul Rosia Montana ne intereseaza nu doar din perspectiva economica si nici doar pentru soarta localitatii. Este un experiment de al carui rezultat Romania depinde pe viitor; el creeaza imaginea tarii noastre pentru ceilalti rechini ai lumii. Rosia Montana poate sa spuna despre noi ca suntem o tara ieftina si proasta, sau sa spuna despre noi ca am inteles, precum alte popoare civilizate, ca mai important decat orice este sa ne valorizam resursele si sa ne protejam oamenii si mediul. Cerul si pamantul.

O tara care nu a inteles asta este primitiva si usor de acaparat, este ca o firimitura ratacita pe sub mesele bancherilor. Nu putem vorbi de modernizarea statului roman fara sa punem o ierarhie corecta de valori specifica unui stat modern: oamenii, mediul, resursele, istoria.

Ori, in cazul Rosia Montana, in primul rand statul s-a aratat slab, corupt si primitiv in gandire. A fost un prost negociator al pretului, al conditiilor si un prost manager al consecintelor sociale derivate din proiect.

Statul roman a demonstrat impotenta economica si politica, la fel ca in cazul petrolului, gazelor, padurilor, carbunelui si otelului, si in cazul aurului s-a dovedit un negustor mizerabil si un gestionar corupt. Acum este in situatia de a scapa din mana cel mai mare zacamant aurifer din Europa, iar consecintele climaterice, de mediu si sociale derivate din proiect il vor depasi cu totul.

Ne aflam in situatia unei tari europene pe cale sa permita un experiment cu consecinte incomensurabile pentru securitatea locuitorilor ei si pentru mediul inconjurator in schimbul unor venituri infime raportate la scara nevoilor tarii. Cu alte cuvinte, desi au trecut mii de ani de civilizatie, se dovedeste ca sunt popoare care se comporta si astazi precum sarmanii indieni care dadeau aur in schimbul margelelor de sticla oferite de exploratori. Iar noi suntem un astfel de popor.