Paradoxul romanesc: un popor sarac intr-o tara bogata. O observatie

ecunosc ca ieri m-a luat prin surprindere, din nou!, fariseismul unui ministru: cel al economiei. Intr-o stire de presa, ministrul in cauza, al carui nume nici macar nu-l tin minte, ne dadea asigurari ca "Energia electrica nu se scumpeste anul acesta". Spun fariseism, pentru ca formularea corecta ar fi fost "Energia electrica nu se scumpeste inainte de alegeri". Mi-ati putea spune ca cele doua exprimari sunt echivalente, ca - in definitiv - "anul acesta" este an electoral sau anul de dinainte de alegeri.

Ei bine, in spatele acestei constatari cu aparenta neutra, se ascunde un angajament politic care sfideaza angajamentele statului roman in legatura cu apartenenta la Uniunea Europeana.

Responsabilii europeni in domeniul energiei ar trebui sa se enerveze cumplit citind aceasta promisiune a ministrului roman. Asta, pentru ca, in acest moment, impotriva Romaniei este pe cale initierea unui proceduri de incalcare a dreptului unional privind liberalizarea domeniului energetic. Cu alte cuvinte, Romania nu a liberalizat preturile, inclacand legislatia UE referitoare la piata interna a energiei prevede ca preturile sunt stabilite in principal de cerere si oferta. De asemenea, tara noastra trebuie sa ofere cadrul tehnic de realizare a exporturilor de energie in piata comuna europeana. Avertismentul european va implini in curand un an, iar ministrul economiei da astazi asigurari ca preturile vor ramane neschimbate.

Desigur, europenii sunt si ei politicieni si vor intelege miza romanilor pentru acest an: au doua ture de alegeri, locale si parlamentare. Nu se face sa scumpesti curentul si gazul cu cateva luni inainte de-a chema omul la vot. Asa ca, si noi - populatia - si ei - politicienii -, putem rasufla usurati. Anul acesta. Ce va fi la anul, vom vedea.

Asta in ceea ce priveste fariseismul. Adica, cinstit ar fi fost ca ministrul cu pricina sa ne spuna: oameni buni, noi am facut un targ cu europenii si vrem sa va facem factura la energie mare cat cea occidentala. Dar nu o facem acum, caci avem speranta ca va vom ameti sa ne mai votati o data. Ca, dupa aceea, oricum nu mai scapati si multi dintre voi veti fi nevoiti sa va luati un al doilea job ca sa puteti platiti factura la energie!

Pana atunci, sa mai observam ca liberalizarea tarifelor la electricitate pentru consumatorii casnici a fost amanata cu doi ani si se va incheia in 2017 si nu in 2015, cum se anuntase initial, au anuntat, la inceputul lunii februarie, reprezentantii Comisiei Europene si Fondului Monetar International.

In fond, asta ar insemna ca, pe langa liberalizarea exporturilor (energie electrica, gaze naturale), sa ne "liberalizam" si factura la aceste utilitati. Adica, asa cum ne-am invatat in cele doua decenii de "liberalizari", sa ne trezim cu facturi mai mari si mai piparate.

Aici trebuie precizat ca, integrandu-ne in piata comuna europeana, lucrurile nici u pot sta altfel. Atat ca, in mare noastra dorinta de a deveni parte a Uniunii Europene, nu n-am calculat corect sansele. Nu suntem pregatiti pentru asa ceva. Pentru ca, pe bune, doar "piata" ne e comuna, nu si jobul. Romania se afla in coada Europei in ceea ce priveste salariul mediu castigat. Si aceasta, in conditiile in care, o fi ea piata comuna, dar preturile pe piata noastra interna sunt, fara greseasa, mai mari decat la ele acasa.

Asa se face ca, prin liberalizarea ceruta de insistenta de conducerea UE, de resursele energetice de care dispune Romania nu va mai beneficia populatia autohtona, pentru ca avantajul competitiv pe care il reprezinta cantitea de resurse existente in subsolul tarii va fi preluat - sub forma de profituri frumoase - de companiile care se ocupa de extractie/productie si de distributie a reurselor energetice. Daca acest lucru nu vi se pare evident, incercati sa rasfoiti raportarile preliminare ale Petrom (societate cu capital majoritar austraic) pe anul trecut.

Desigur, nu liberalizarea pietei energiei este cauza decalajului de nivel de trai dintre noi si restul Europei. Ea poate fi insa cauza pastrarii si, mai mult, a accentuarii lui. A paradoxului romanesc: un popor sarac intr-o tara bogata. Si, din pacate, o tara condusa de farisei.