Povestea autostrazii care a inghitit un miliard de euro. Cine plateste pentru esecul Bechtel?

Se poate face pe furis o tranzactie, o vila, o lucrare de cercetare, pentru care un demnitar da banii, inchizand ochii, spre clientii politici. S-au facut mii de smecherii, cu jumatate de camera luminata si jumatate pe intuneric. Cu un pret la vedere si altul la caserie. Dar, sa faci o autostrada "pe sub mana" parea incredibil pana la autostrada Bechtel. Cu ea, guvernele Romaniei ne-au demonstrat ca orice e posibil, iar acest stat suporta deconturi infinite.

Acum, la opt ani de la semnarea in graba a contractului cu Bechtel, americanii isi iau utilajele, si-au luat un miliard de euro si pleaca. Pleaca lasand in urma doar 45 de kilometri de asfalt.

Contractul de construire a Autostrazii Brasov - Cluj - Bors (415 km) a fost incheiat in decembrie 2003 cu firma Bechtel Int. Inc. Lucrarile au inceput in luna iunie 2004 pe sectiunile 2B Campia Turzii - Gilau si 3C Suplacu de Barcau - Bors. Termenul de finalizare al autostrazii era decembrie 2013.

Textul contractului are trei pagini (conform fostului ministru Radu Berceanu), a fost redactat in trei zile si semnat intr-o saptamana. Fara sa existe vreun studiu de fezabilitate, fara a fi identificate sursele de finantare si fara a avea un pret pe kilometru evaluat corect, de experti. S-a luat pretul aproximativ, intre 5 si 7 milioane de euro pe kilometru; povestea acestei aproximari a spus-o Miron Mitrea la un moment dat. Traseul a fost atat de in pripa desenat, incat trece prin parcul de sonde de la Suplacu de Barcau. Acest contract a fost opera premierului de atunci, Adrian Nastase, si a lui Miron Mitrea, ministru la Transporturi. Avocata care l-a redactat si care a fost "adusa la repezeala din biroul alaturat", potrivit relatarii ministrului Mitrea, a luat de la guvernul Romaniei 6,2 milioane de euro pentru "munca" sa. Ulterior a lucrat si pentru CNADR si pentru Bechtel, in acelasi timp. Ca sa vedem ca orice e posibil.

Contractul a fost semnat in graba si nedocumentat, cu clauze si penalitati care ne-au costat enorm, pentru ca venea campania electorala in 2004, iar Guvernul Nastase avea target special Transilvania, unde PSD statea prost in sondaje. Desi exista in grafic o autostrada care avea continuitate in Ungaria, dar si spre Bucuresti, culoarul IV Paneuropean, negociat si propus spre finantare de UE, Romania l-a ignorat si si-a trasat propria ambitie electorala prin inima Transilvaniei, cu americanii.

Ce a urmat? In 7 ani s-au construit doar 45 de kilometri de autostrada practicabila, iar firma americana a incasat peste un miliard de euro. Acum, cand statul roman a intrat in criza si a acumulat datorii de 173 de milioane de euro la Bechtel, Bechtel isi retrage utilajele din Transilvania, spre Kosovo si Oman, unde a primit alte lucrari.

Autostrada de 117 km din Kosovo o va face pentru 800 milioane de euro (!), adica la 6,8 mil de euro pe km, iar la noi au iesit cu 16 milioane de euro pe km. Kosovo primeste, pentru autostrada ei, 60% din bani de la UE si 40% de la SUA. Noi n-am primit niciun cent pentru acest proiect.

Bechtel a lucrat si in Albania, iar acolo a fost un proces penal intentat ministrului care a semnat contractul cu Bechtel pentru suspiciunea de a fi dezavantajat statul albanez. La noi, niciunul dintre responsabili nu plateste nimic. Pentru ca platim noi, fraierii.

Cu toate neajunsurile lui, nu ar fi fost rau ca proiectul sa se finalizeze, insa costurile unui contract in care pretul urca de la o zi la alta si penalitatile, la fel, a devenit insuportabil pentru bugetul tarii. Si oricit ar mai fi vrut partidele politice sa se laude cu mareata realizare, autostrada Bechtel este, pentru fiecare dintre ele, o piatra de gat care cantareste un miliard de euro si un drum neterminat.

Cand l-am intrebat pe ministrul Radu Berceanu, in conferinta de presa, de ce nu se aplica legea raspunderii ministeriale pentru contractul cu Bechtel, acesta a raspuns: "Eu cred ca trebuie sa fim constructivi si sa privim inainte, nu inapoi."

Poate ca fiecare prostie sau hotie care pagubeste Romania ar fi trebuit sa ne invete ca nu putem sa vedem bine inainte, fara sa ne uitam, pentru inceput, inapoi.