Reinvestim profitul dar tot suntem susceptibili de evaziune

Conform materialului aparut luni in Adevarul scutirea de plata a impozitului pe profitul reinvestit se aplica numai pana la limita impozitului minim (forfetar). Masura va fi operationala incepand cu 1 octombrie. Adevarul publica proiectul de Ordonanta de urgenta, precum si Nota de fundamentare, in baza carora se va implementa scutirea de impozit pe profitul reinvestit.

In linii mari...

Pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2009, "se ia in considerare profitul contabil inregistrat incepand cu 1 octombrie 2009 si investit in activele aferente produse si/sau achizitionate dupa aceeasi data".

Pentru contribuabilii care au obligatia de a plati impozit pe profit trimestrial, in situatia in care se efectueaza investitii in trimestrele anterioare, "din profitul contabil cumulat de la inceputul anului se scade suma profitului investit anterior pentru care s-a aplicat facilitatea".

Si cireasa de pe tort: in cazul in care - ca urmare a aplicarii acestei facilitati - impozitul pe profit este sub nivelul impozitului minim (forfetar), "contribuabilii sunt obligati la plata impozitului minim", in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare.

Ce ne transmite Guvernul?

Ce intelege un intreprinzator bucuros ca isi va deduce investitia facuta din profit? Ca desi a fost cuminte si nu si-a incasat profitul, alegand sa construiasca afacerea mai departe pentru binele economiei si al sau pe termen lung, nu scapa de suspiciunea de evaziune fiscala.
Abia saptamana trecuta, premierul Emil Boc ne informa ca impozitul minim si-a atins scopul si a eliminat firmele cu activitati ilegale si pentru care nu erau achitate taxe. Deci conform alinierii la acest scop explicit, a-ti reinvesti profitul nu inseamna bune intentii din punct de vedere al evaziunii fiscale.

Sau ca, desi Guvernul ar vrea sa incurajeze investitiile (ca doar renunta pentru asta la sume situate intre 50 si 100 de milioane de euro, reprezentand impactul estimat al neimpozitarii profitului reinvestit) nu are incredere in capacitatea autoritatilor competente de a verifica legitimitatea investitiilor. In acelasi mod in care admitea ca nu poate verifica legitimitatea cheltuielilor, atunci cand a instituit masura impozitului minim.

Sau poate ca nu e nici o legatura intre legitimitatea activitatii economice si impozitul minim. Poate ca e doar o forma de a aduce venituri suplimentare la buget fara a afecta niste puncte de reper ale stabilitatii legislative (TVA-ul si cota unica de impozitare), intr-un moment in care deficitul bugetar e in crestere si greu controlabil.