Societate fara activitate: Tratamentul fiscal-contabil al stocurilor de produse alimentare expirate

Analizam cazul unei societati platitoare de impozit pe profit si neplatitoare de TVA, care nu mai desfasoara activitate din martie 2025, dar detine la sfarsitul anului stocuri de produse alimentare, inclusiv produse expirate. Scoaterea acestora din evidenta trebuie tratata atat din punct de vedere contabil, cat si fiscal, cu respectarea prevederilor Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

 

Din punct de vedere procedural, simpla constatare a faptului ca produsele sunt expirate nu este suficienta pentru a justifica scoaterea din gestiune. Este necesara parcurgerea unei proceduri minime de inventariere si documentare. Astfel, la inventarierea de la sfarsitul exercitiului financiar se identifica produsele expirate sau improprii consumului, se intocmeste un proces-verbal de constatare a degradarii si o decizie de scoatere din gestiune, iar ulterior se stabileste modul de eliminare.

In practica, cea mai sigura abordare este predarea acestora catre o unitate autorizata pentru colectarea si neutralizarea deseurilor, de la care se obtin documente justificative (aviz de predare, proces-verbal, eventual certificat de distrugere). Distrugerea prin mijloace proprii este acceptata, insa trebuie documentata riguros. Lipsa dovezii distrugerii poate conduce la reconsiderarea operatiunii ca lipsa nejustificata din gestiune.

Din punct de vedere fiscal, regula generala prevazuta la art. 25 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal este ca toate cheltuielile aferente stocurilor degradate sau lipsa din gestiune sunt nedeductibile. Totusi, acelasi articol prevede o serie de exceptii. In cazul de fata, fiind vorba despre produse alimentare cu termenul de valabilitate depasit, devine aplicabil pct. 7, potrivit caruia cheltuielile sunt deductibile daca bunurile au termenul de expirare depasit potrivit legii. Corelat cu Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, conditia privind distrugerea se considera indeplinita inclusiv atunci cand bunurile sunt predate catre unitati specializate.
 

Este important de subliniat ca, in cazul produselor deja expirate, nu mai este aplicabil regimul privind diminuarea risipei alimentare (donare), care vizeaza produse apropiate de termenul de expirare, nu pe cele deja expirate. Prin urmare, tratamentul fiscal corect este cel aferent bunurilor expirate, cu conditia respectarii cerintelor de documentare si eliminare.

 

Din punct de vedere contabil, scoaterea din gestiune se inregistreaza pe cheltuieli, prin formula 607 = 371, iar tratamentul fiscal al acestei cheltuieli va fi deductibil daca sunt indeplinite conditiile mentionate anterior. In lipsa documentelor care sa ateste distrugerea sau eliminarea legala a stocurilor, exista riscul ca organele fiscale sa considere cheltuiala nedeductibila si sa o trateze ca lipsa nejustificata din gestiune.

In concluzie, societatea poate scoate din evidenta produsele expirate si poate beneficia de deductibilitatea cheltuielii aferente, insa doar in masura in care exista documente care sa dovedeasca expirarea si distrugerea/eliminarea acestora in conditiile legii.

 

Important!

 

In completarea celor de mai sus, trebuie avut in vedere si cadrul specific privind diminuarea risipei alimentare, reglementat de Legea nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare. Potrivit acestei legi, operatorii economici din sectorul agroalimentar au obligatia de a implementa masuri de prevenire si reducere a risipei alimentare, aplicand o ierarhie clara de actiuni, incepand cu masuri de responsabilizare si continuand cu vanzarea produselor aflate aproape de expirare, redistribuirea acestora pentru consumul uman sau utilizarea lor in alte scopuri, inainte de a se ajunge la eliminare.

De asemenea, legea prevede in mod expres ca, inainte de a dispune neutralizarea deseurilor, operatorii trebuie sa implementeze cel putin doua masuri de prevenire a risipei alimentare din cele prevazute de lege.

Prin urmare, in situatia analizata, faptul ca societatea a ajuns sa detina un volum semnificativ de produse expirate poate ridica, din perspectiva de conformare, problema neaplicarii masurilor preventive prevazute de lege (de exemplu, reducerea pretului sau redistribuirea inainte de expirare). Totusi, odata ce produsele au depasit termenul de valabilitate si nu mai pot fi destinate consumului uman, acestea intra in sfera eliminarii/neutralizarii, iar tratamentul fiscal se realizeaza conform Codului fiscal, in conditiile prezentate anterior.

Legea 227/2015 privind Codul fiscal

 

Art. 25. - Cheltuieli

(1) Pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate in scopul desfasurarii activitatii economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare, precum si taxele de inscriere, cotizatiile si contributiile datorate catre camerele de comert si industrie, organizatiile patronale si organizatiile sindicale.

(4) Urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, precum si taxa pe valoarea adaugata aferenta, daca aceasta este datorata potrivit prevederilor titlului VII. Aceste cheltuieli sunt deductibile in urmatoarele situatii/conditii:

1. bunurile/mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majora, in conditiile stabilite prin norme;

2. bunurile/mijloacele fixe amortizabile pentru care au fost incheiate contracte de asigurare;

3. bunurile/mijloacele fixe amortizabile degradate calitativ, daca se face dovada distrugerii;

4. alimentele destinate consumului uman, cu data-limita de consum aproape de expirare, altele decat cele aflate in situatiile/conditiile prevazute la pct. 1 si 2, daca transferul acestora este efectuat potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;

5. subprodusele de origine animala, nedestinate consumului uman, altele decat cele aflate in situatiile/conditiile prevazute la pct. 1-3, daca eliminarea acestora este efectuata potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;

6. produsele agroalimentare, devenite improprii consumului uman sau animal, daca directionarea/dirijarea vizeaza transformarea acestora in compost/biogaz sau neutralizarea acestora, potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;

7. alte bunuri decat cele aflate in situatiile/conditiile prevazute la pct. 1-6, daca termenul de valabilitate/expirare este depasit, potrivit legii;

 

Pus in aplicare la data de 01/10/2017 prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal din 06.01.2016, aprobat(a) prin HG 1/2016 la data 13/01/2016

 

TITLUL II Impozitul pe profit - CAPITOLUL II Calculul rezultatului fiscal - SECTIUNEA a 5-a Cheltuieli

 

17. -

(2) In sensul prevederilor art. 25 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, cheltuielile privind stocurile si mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majora sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul rezultatului fiscal, in masura in care acestea se gasesc situate in zone declarate afectate, potrivit prevederilor legale pentru fiecare domeniu. Cauzele de forta majora pot fi: epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe si in caz de razboi.

(3) In sensul art. 25 alin. (4) lit. c) pct. 3 din Codul fiscal, conditia referitoare la distrugerea stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile se considera indeplinita atat in situatia in care distrugerea se efectueaza prin mijloace proprii, cat si in cazul in care stocurile sau mijloacele fixe amortizabile sunt predate catre unitati specializate.


Explicatii oferite in luna aprilie 2026 de catre specialistii site-ului PortalCodulFiscal.ro. Dati click AICI pentru a vedea toate noutatile contabile + consultanta si raspunsuri detaliate de la experti.