Tara lui Dorel. Romania reala si inexistenta

Suntem o tara de asistati, spun unii, ba suntem o tara de saraci, victime ale unei guvernari proaste, spun altii. Suntem incompetenti si plangaciosi, cersim atentia guvernului, a Europei, a FMI. Suntem saraci, dar lenesi, ne plangem dar votam cu ochii inchisi, cam asa ne descriu analistii la toti gura-casca de pe la televizor.
In plus, vin sondajele care par sa le confirme teoriile: 80% dintre romani sunt nemultumiti de cum traiesc, dar la miting ies o suta de oameni. Nu au din ce sa traiasca, dar se uita la televizor. Stiu totul despre casnicia si divortul Columbenilor, dar nu stiu mare lucru despre dobanzile la creditele bancare.

Asadar sociologii se inteaba: unde e Dorel? Unde mai este muncitorul roman care da cu tarnacopul?
E peste tot. Saptamana aceasta, Dorel a fost gasit la construirea cladirii ITM din Bucuresti, unde muncea la negru, saptamana trecuta era la Bechtel, se uita cu furie la turcii care au salarii mai mari si muncesc mai prost, la Nokia sta in picioare 12 ore pentru 600 de lei in mana, la crescatoria de pasari de la Alba munceste in duhoare si ia 1000 de lei, la supermarketul Nora, din centrul orasului, stivuieste marfa si marcheaza la casa, tot el, pentru ca au mai ramas de toti doar doi Dorei. L-am vazut ieri, punea pachetele cu bratul, iar colegul statea la singura casa functionala. De ce au ramas doar ei? Mi-a facut semnul acela cu degetele, ca nu mai sunt bani.

Dorel nu crede in palavre, poate de aceea nici nu iese la miting, dar nici de Apocalipsa nu-i pasa, a trecut de toate pana acum.
Dorel stie ce are de facut, se duce la lucru oriunde, pentru ca oriunde e la fel. Munca multa, nesimtire cu carul si leafa mica. Dar s-a obisnuit. A descoperit si cum sa-si inece amarul, cu o sticla de coniac, cateva bancuri cu colegii si, cand ajunge acasa, uita de griji cand o asculta pe Ileana povestind ce mai fac Columbenii. Asculta si se amuza in sinea lui, dar ii face bine turuiala nevestei despre drama de la Izvorani, il unge pe suflet. "Asa, fir-ar mama lor, sa le mai mearga si lor prost!"
Dorel a lucrat si pe la Snagov la cateva vile. Tot la negru. Anul trecut.

Analistii il ironizeaza, spun ca traieste prin Columbeni ce n-a reusit sa traiasca el, de-adevaratelea. Adica are o "inexistenta" umpluta cu o alta existenta! In fond, habar n-are Dorel de ce se uita la ei, poate pentru ca se da. S-a gandit si el, intr-o pauza de coniac, intr-o zi, bai, de ce se uita Ileana mea la alde Zavoranca si Moni si Iri si toti aia, de ma corupe si pe mine? Pai daca se da la televizor?! Daca se dadea cu Romeo si Julieta, ne uitam la aia. Daca se dadea cu Sarkozy si Carla, ne uitam si la ei. Ne uitam la orice se dadea! Ca la ce sa ma uit seara, tot la tarnacop?
Acum, i-ar spune el unuia care il tot bate la cap ca nu lucreaza destul, ca nu pune umarul la sporirea economiei, ca sta cu mana intinsa si se uita la televizor: pai daca aia care masoara audienta tv nu platesc impozit pe raiting, normal ca-l numara! Dar ailalti, de la firma, nu-l numara si stiti si de ce nu-l numara. Ca la ei se plateste impozit pe numaratoare.
Asa se face ca uneori, Dorel ramane din nou, ca si inexistent. Pana cand vin iar statisticile si bietul de el apare din nou printre consumatorii de cartofi, la electoratul nehotarat sau la alcoolicii cronici. Pentru scurta vreme Dorel exista, e aratat cu degetul pentru ce face sau ce zice, dupa care iar dispare si e un biet capsunar sezonier, fara acte, lucreaza trei luni vara in Spania si castiga cat sa manance iarna.

Intre o existenta nasoala si o inexistenta si mai nasoala, Dorel a ales sa faca haz de bietii sociologi care alerga cu pixul dupa el, sa-l bifeze pe undeva, intr-o existenta incerta.