0
Acest topic e inchis
Am inceput facultatea in vremuri tulburi, a venit Revolutia si tot ceea ce a urmat, m-am gandit sa renunt la Politehnica dar nu am avut puterea...deja imi trecusera cativa ani din viata, si ca sa nu pierd vremea degeaba, in anul de gratie 1992, cand terminasem anul 3, m-am angajat pe un salariu foarte bun la vremea aceea_200 usd. In Politehnica am invatat foarte mult si cu toate acestea, rezultatele nu erau senzationale, m-am invartit cam toata facultatea in notei 8. Mi s-a parut o facultate extraordinar de grea care m-a solicitat extrem de mult_ cate (12 examene + minimum 4 proiecte)/an. Culmea este ca privind retrospectiv, as putea sa spun ca mi-a placut. Din pacate, marele crater al invatamantului romanesc al perioadei de atunci, si de acum chiar, era faptul ca se punea prea putin accent pe specializare, se invata mult si din toate iar specializarea pentru care te pregateai de fapt_se facea un singur an-ultimul, insuficient de altfel. Am absolvit si am devenit inginer. Destul de rapid mi-am gasit un post de inginer... dar ce credeti... m-am dus? ... nuuuuuuu, eram atat de prost platita incat nu merita efortul, nu as fi primit nici macar o patrime din salariul pe care-l aveam la compania la care lucram pe vremea aceea. Nu am renuntat, am cautat in continuare, in speranta ca voi putea sa-mi profesez meseria. In primii ani, am mai gasit cate o oferta pe ici pe colo. Surpriza, salariile parca erau din ce in ce mai mici! Pe masura ce anii treceau, obosita, am renuntat la ideea de a-mi practica vreodata meseria. S-ar putea sa spuneti ca am fost superficiala. Dar hai sa recunostem cu sinceritate, cati dintre noi ar face un sacrificiu atat de mare doar de dragul meseriei! Si uite asa, incet, incet, m-am despartit de cea pentru care mi-am sacrificat ani frumosi din viata. Am trecut printr-o perioada grea, desi aveam un job bun, simteam ca mi-am pierdut identitatea. Mi-a trebuit ceva vreme sa decid pe ce drum sa o apuc. Am avut sansa sa am langa mine oameni care m-au incurajat si care cunoscandu-mi abilitatile m-au indrumat spre contabilitate. Pentru inceput am facut un curs intensiv de trei luni, am avut un profesor excelent, disponibilitate si deschidere din partea mea, perioada in care zic eu am invatat mult mai multe decat in facultatea pe care ulterior am absolvit-o. In cautarea identitatii am renuntat la jobul pe care-l aveam din timpul studentiei, si pentru un salariu mai mic (de data aceasta) dar cu multa speranta, am acceptat un job de junior in ale contabilitatii. Am avut din nou sansa sa dau peste niste oameni extraordinari care m-au sustinut in planurile mele de reorientare profesionala si m-au incurajat sa ma apuc din nou de studiat. Astfel, dupa 5 ani de la terminarea Politehnicii, m-am inscris la ASE, pe care inca dupa 4 ani am absolvit-o... cu note ff mari (nu am avut numai 10 dar nici pe departe nu am fost).
Ce am vrut subliniez sunt urmatoarele:
1. Pe multi ingineri, conditiile sociale si vremurile tulburi i-au facut sa se reorienteze, si nu faptul ca nu au vrut, ca nu stiau, sau nu ar fi stiut sa-si faca meseria; - undeva, mai sus, mai spunea cineva chestia asta!
De data asta nu sunt de acord cu Septimiu care zicea” ca o chestie o data ce te-ai apucat de ea trebuie dusa pana la capat”. As vrea sa cred ca nu am inteles eu bine sensul acelei propozitiei si ...al altora, ca nu nu are sens sa le mai enumerez.
2. Subscriu ideii coform careia ASE este o facultate muuuuult mai usoara (mai scurta, mai putine materii si proiecte pe semestru, mai putin solicitanta) decat Politehnica asta neinsemnand nici pe departe ca inginerii sunt mai destepti sau mai inteligenti.
Apropo de termenii lansati in discutiile anterioare precum destepti/inteligenti, etc... se pare ca nu sunt extraordinar de importanti... de curand, la un curs, am aflat o chestie care sincer m-a uimit: cica succesul in viata este dat in proportie doar de 10-15% de IQ, diferenta o face de fapt IE (inteligenta emotionala), ce ziceti de asta?
3. Materiile studiate in Politehnica te ajuta sa intelegi materiile din ASE pe cand invers nu prea, poate si de aici marea neintelegerere conform careia inginerii sunt superiori economistilor.
4. Eu personal, de mult nu mai sunt inginer, sunt economist si atat ! Rareori, asa cum a fost momentul acesta, ma intorc la origini si-mi amintesc ... cu placere sau nu... va las pe voi sa ghiciti....cati ani am tocit pe bancile scolii.
5. Si ultimul punct ca deja m-am intins exagerat de mult, diferenta o face practica, MARE parte din ce studiezi in facultate reprezinta o MARE frectie la un MARE picior de lemn, parerea mea.
Ca intotdeauna, adevarul este undeva la mijloc....
Cu bine,
Aceasta postare a fost editata de beatrice1971: 12 September 2006 - 02:13 AM
