"Declarațiile fiscale anuale ale contribuabililor vor fi certificate de către un consultant fiscal, în condițiile legii"
Cod procedură fiscală, articolul 83, alineatul 5.
Aria de aplicare a consultanței fiscale a fost extinsă abuziv, printr-o modificare a Codului de procedură fiscală:
consultanții vor trebui să-și asume răspunderea pentru declarațiile fiscale.
La sfârșitul mandatului de abilitare acordat de Parlament în ceea ce privește emiterea de acte normative, Guvernul a pus de o ordonanță care modifică o serie de alte acte normative, cum ar fi Codul de procedură fiscală, OUG nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și OG nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal.
Unele modificări sunt semnificative, iar spațiul este insuficient pentru a le parcurge pe toate. Ne oprim la una din ele, care, deși poate trece neobservată în primă instanță, va avea un impact semnificativ asupra mediului de afaceri.
Este vorba de introducerea, după alineatul (4) al articolului 83 din Codul de procedură fiscală, a unui nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins: „Declarațiile fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice vor fi certificate de către un consultant fiscal, în condițiile legii, cu excepția celor pentru care este obligatorie auditarea.“
Citind o asemenea frază, nu poți să nu-ți pui o grămadă de întrebări legate nu numai de sensul cuvântului „certificare“, dar și de consecințele juridice și chiar financiare ale unei asemenea prevederi.
De asemenea, nu poți să nu te întrebi cu cine oare s-a consultat Guvernul și de la cine a obținut aviz favorabil în ceea ce privește formularea cu pricina. Referitor la asta, în expunerea de motive care însoțește ordonanța cu ocazia depunerii acesteia pentru aprobare la Senat, Guvernul afirmă cu tărie că a îndeplinit condițiile prevăzute de Legea privind transparența decizională. Aceasta prevede, printre altele, postarea pe site-ul ministerului a proiectului de act normativ. Am verificat și, într-adevăr, pe site-ul ANAF se află proiectul de ordonanță, dar fără a avea precizată data postării sau data până la care se puteau primi observații și propuneri de modificare sau completare. Mai mult decât atât, formularea alineatului citat mai sus este cu totul alta în proiect și anume: „(5) Declarațiile fiscale anuale ale contribuabililor pot fi certificate de către un consultant fiscal, în condițiile legii.“
De la „pot fi certificate“ la „vor fi certificate“ este o cale foarte lungă și nu este de mirare că nimeni nu a sărit în sus la vederea propunerii de modificare așa cum era ea prezentată pe site-ul ANAF. De asemenea, în forma publicată în Monitorul Oficial, ordonanța mai cuprinde și un termen de intrare în vigoare, prin care se precizează că prevederile noului alineat sunt aplicabile „începând cu data de 1 ianuarie 2008, pentru declarațiile anuale aferente anului 2007.“
Care sunt implicațiile acestei noi prevederi?
În primul rând, nu este clar ce înseamnă această certificare și care sunt acele „condiții ale legii“ în care se face ea. Poate cuvântul ca atare să ne fie familiar, dar atunci când vorbim de declarații fiscale, înțelesul comun al cuvântului nu este suficient. În mintea noastră, certificarea presupune o asumare a răspunderii. Or, responsabilitatea declarării taxelor și impozitelor o are contribuabilul, iar legea nu prevede posibilitatea transferării acestei responsabilități către un terț. Certificarea unei declarații fiscale ar trebui să confirme, zicem noi, corectitudinea datelor declarate și descărcarea de răspundere a celui care le-a furnizat (în speță, contribuabilul). De asemenea, un atare proces de certificare presupune existența unor standarde de referință prin raportare, la care consultantul fiscal să poată decide dacă o anume declarație poate sau nu să fie certificată.
Și nu este tot. OG nr. 71/2001 privind organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală nu include, în categoria activităților care pot fi desfășurate de către consultanții fiscali, și pe cea de certificare. În acest context, noi apreciem că OG nr. 47/2007 extinde abuziv aria de aplicare a consultanței fiscale. Numai dacă ne raportăm la sensul cuvântului de consultanță care, în definitiv, reprezintă exprimarea unei recomandări și deja avem o problemă în a accepta „certificarea“ ca fiind o activitate de consultanță fiscală.
Ca să înțelegm mai bine, putem face o analogie și cu activitatea auditorilor financiari. Aceștia nu „certifică“ situațiile financiare. Ei exprimă o opinie care poate fi, după caz:
• opinie fără rezerve
• opinie cu rezerve
• opinie defavorabilă.
În situații anume, auditorul poate fi chiar în imposibilitate de a exprima o opinie atunci când nu a putut obține elemente probante suficiente și adecvate pentru a putea să se pronunțe asupra situațiilor financiare.
Nu doar cuvântul în sine ne deranjează, ci și procesul ca atare. Pentru oricine se pune în pielea unui consultant fiscal, este evident că procesul de certificare presupune o analiză aprofundată a documentelor primare și a modului de înregistrare a acestora în contabilitate, simultan cu interpretarea fiscală a acestora. Ceea ce înseamnă, fără doar și poate, derularea unui proces de audit. Altfel, care consultant fiscal responsabil ar accepta să-și pună semnătura și parafa pe o declarație fiscală? Cu alte cuvinte, legiuitorul tocmai face cadou mediului de afaceri o nouă povară financiară pentru că, evident, un audit fiscal nu este ieftin. Cine sunt vizați? Toți cei care depun declarații fiscale anuale, cum ar fi plătitorii de impozit pe profit și persoanele fizice care depun o declarație anuală de venit.
Ce obține ANAF astfel? În acest moment, putem spune doar ce credem noi în legătură cu asta. Credem că ANAF se bazează pe faptul că consultanții fiscali vor fi atât de stresați de răspunderea pe care o au, încât vor interpreta legea fiscală atât de restrictiv, încât să-și asume cele mai mici riscuri. În detrimentul contribuabilului, evident. Într-o asemenea situație, ne întrebăm ce poate face contribuabilul dacă nu este de acord cu concluziile consultantului fiscal venit să-i certifice declarațiile? În mod normal, el ar trebui să aibă dreptul de a depune declarații fiscale necertificate, că doar e răspunderea lui până la urmă. Aceeași opțiune ar trebui să o aibă și dacă nu are, pur și simplu, banii pe care un consultant îi poate cere. Pe scurt, ar trebui să se revină la forma inițială a propunerii de modificare conform căreia „declarațiile fiscale anuale ale contribuabililor pot fi certificate“. Iar Parlamentul are posibilitatea de a face ca acest lucru să se și întâmple.
Liliana Bolan
http://www.capital.r.../capital/104311
Aceasta postare a fost editata de marian.apetre: 14 September 2007 - 02:17 PM