Competitia pentru prezidentiale incepe de pe un pat de cuie

Pentru 2014 este tot mai clar ca va fi o lupta cu mari surprize. Evolutia lui Sebastian Lazaroiu, tenacitea discreta a lui Baconschi si alte cateva semne din Transilvania ne spun ca alta generatie se aseaza la start pentru a conduce aceasta tara in viitor. Se pare ca, de data aceasta, va fi vorba de o alta generatie, de o noua paradigma de gandire, comportament si modalitate de afirmare.

Pe fond, plictisul si dezamagirea totala pe care le inspira politica romaneasca sunt reale. O confirma si sondajele, si prezenta la vot, dar si lentoarea cu care reactioneaza societatea la orice impuls politic.

Politica nu mai intereseaza masele largi de oameni. Ineficienta si inechitabila, ea a ramas in prezent, apanajul unor baieti isteti care s-au grupat in gasti diferit colorate, dar care impart echitabil puterea si beneficiile ei. Se tem si se respecta reciproc, se sprijina si-si fac aliati din tabere adverse, sunt rotite intr-un mecanism prea bine pus la punct pentru ca el sa dispara.

Alba ca Zapada, pe care o anunta Lazaroiu si grupul sau de prieteni, are din pacate deja piticii acasa, asezati frumos pe scaunelele lor, asteapta noi indicatii, in timp ce noi asteptam cu totul alti pitici. Pentru ca ei ar face diferenta.

Daca ar fi pornit ca o miscare cu adevarat populara, de revolta fata de situatia actuala (nu doar anti-PDL, ci anti-establishment, situatia de acum fiind consecinta tuturor guvernarilor de pana acum), atunci ar fi avut suflu, forta, puterea de a convinge si mobiliza. Dar este foarte greu ca o madame Bovary, ea insasi plictisita de fite, sa scoata poporul din blazare si sa-l motiveze cumva. Ce sa-i spuna?

Ei bine, sa-i spuna ca ea doarme pe un pat de cuie, ca-i plac senzatiile tari si conceptiile de dreapta, ca este cinica si ar taia in carne vie ca sa inlature raul. Intelegem ca este vizat publicul nonconformist, inca viu, preocupat de ziua de maine. Dar, dincolo de un pat de cuie, ce-i oferi?

Nu ai idei de viitor, nu ai proiectii serioase, nu ai planuri de redresare a situatiei, nu ai o armata proprie, nu ai un proiect de tara. Si atunci, care va fi armata doamnei Blogary?

Nici pe Madam Blogary nu o vedeam sculata de pe patul de cuie daca nu era deschisa competitia spre Cotroceni. Dar cum presedintelui Basescu nu-i plac oamenii fandositi, care ar vrea dar nu prea pot, ar putea dar nu au chef, Sebastian Lazaroiu a stiut ca este momentul sa iasa in fata. Si a iesit, pe usa nationalista (cu o declaratie anti-UDMR), asadar, cu dreptul!

Practic, pentru a intra pe lista inca deschisa, a stiut ca are nevoie de o platforma, o functie, un profil, de notorietate si de un partid. Ca si Teododor Baconschi, ministru de externe, cel ce si-a lansat o platforma politica proprie, cu vreo jumatate de an in urma si care este sustinut este talibanii PDL, in frunte cu Vasile Blaga. Dar Baconschi nu are, nici el, un proiect propriu, o idee de viitor si nici macar o viziune proprie clar definita.

Ce putem observa? Ca tanara generatie, lupii tineri care viseaza la Cotroceni sunt, de fapt, niste outsideri in politica si asta ii avantajeaza. Ca nu se pot sprijini pe partidele traditionale, dar si asta ii avantajeaza, pentru ca partidele au pierdut teren in mod catastrofal. Si tocmai pentru ca nu pot rupe partidele, dar nici nu se pot baza pe ele, isi creeaza cate un apendice care sa le serveasca drept platforma politica si pe care sa-l dezvolte in timpul care le-a mai ramas.

O posibila concluzie ar fi cea potrivit careia sistemul democratic din Romania functioneaza asemenea unui regim autocrat: conteaza in primul rand cine este in varful ierarhiei, cel care face jocurile si poate interpreta dispozitii ale unei Constitutii aflata in suferinta de precizie, interpretari duse chiar pana la limita incalcarii literei acesteia. De el depinde si viitoarea competitie pentru presedintia din 2014. De arbitru depinde cat de corecta va fi intrecerea intre urmasi.