Romania intra descoperita in jocurile pietei europene (II)

De atatea ori s-a spus ca romanii platesc cel mai mic pret din Europa pentru gazele naturale, incat ni s-a indus sentimentul ca ar trebui sa ne simtim vinovati pentru resursele interne de energie de care dispunem. Apelul UE de a alinia preturile la gaz (si la energie, in general) este perceput astfel ca un apel la "intrare in normalitate" din perspectiva preturilor. El ar veni in completarea liberalizarii preturilor, asa cum s-a intamplat cu benzina si motorina, pretul acestora inscriindu-se undeva in intervalul de miscare al preturilor europene.

Ce inseamna, totusi, "ieftin" si ce "costuri" prespune un astfel de "lux" al preturilor mici? Nu exista produse ieftine pur si simplu, ci doar prin raportare la ceva. Spunem ca o marfa este ieftina fata de o alta similara sau prin raportare la o valoare de schimb. Daca dispun de bani multi, un obiect mi se poate parea ieftin, in timp ce cineva strans la punga ar putea spune, despre acelasi obiect, ca este prea scump pentru posibilitatile lui. Dar sa vedem, prin comparatie, preturile practicate in Europa la gaze naturale.

Este perfect adevarat ca Romania are cel mai mic pret din Uniunea Europeana la gazele naturale - 8,11 euro/gigajoule (GJ). In tarile vecine preturile sunt mai mari fata de cele din Romania: Bulgaria (de 1,62 ori), Ungaria (1,50 ori), Polonia (1,33 ori), Slovacia (1,58 ori), Cehia (1,70 ori). Aceeasi situatie se constata si in vestul Europei: Marea Britanie (1,46 ori), Luxemburg (1,69 ori), Franta (1,89 ori), Belgia (2,07 ori), Spania (2,09 ori), Irlanda (2,21 ori). Pana aici, s-ar putea spune ca – intr-adevar – pretul gazelor naturale este "mic".

Daca ne uitam insa la bugetele de familie ale romanilor, perspectiva se schimba insa radical. Astfel, salariile mici din Romania reduc avantajul dat de preturile gazelor naturale, datorita puterii de cumparare reduse. Sa vedem din nou statisticile si sa detaliem comparatia. Un roman plateste 8,11 euro/GJ, putand cumpara cu salariul minim national, de 153 euro/luna, energie echivalenta de 18,87 GJ intr-o luna. Un luxemburghez, care are salariul minim de 1.642 euro/luna (cel mai mare din Europa), plateste de 1,7 ori mai mult pe aceeasi cantitate de gaze naturale consumata, dar poate cumpara de 6,36 ori mai mult decat un roman. De asemenea, un francez plateste de 1,89 ori mai mult pentru aceeasi cantitate de gaze naturale consumate, comparativ cu un roman. Datorita faptului ca salariul minim in Franta este de 1.321 euro/luna (de 8,63 ori mai mare decat al unui roman), puterea de cumparare a acestuia este de 4,58 ori mai mare.

Asa se face ca, dupa aceasta comparatie, cel mai ieftin gaz din Europa devine unul dintre cele mai costisitoare de pe continent iar aceasta situatie este resimtita cat se poate de obiectiv, nemaifiind o simpla parere. Pentru foarte multe familii de la noi, in special cele care se incalzesc cu mijloace proprii alimentate cu gaz, trecerea anotimpului rece presupune un efort financiar care le sleieste bugetele de subzistenta.

Concluzia nu este una optimista. Pretul gazelor naturale este mare chiar si in acest moment. Alinierea la preturile europene ar presupune, asa cum aratam si in articolul de luni, o veritabila catastrofa economica si sociala pentru consumatorul roman. Fara a fi iesit inca din criza, cu o putere de cumparare de-a dreptul ridicola fata de media Uniunii Europene, Romania pare decisa sa faca, in urmatorii doi ani, aceasta "aliniere".

Din aceasta perspectiva, decizia guvernului nostru imi pare prematura si fara o analiza serioasa a consecintelor sociale interne si a relatiilor noastre comunitare. Daca sacrificam interesele populatiei, renuntand la sprijinirea ei prin intermediul pretului actual la energie, sa vedem – intr-un mod pragmatic - daca aceasta conformare la exigentele europene ne-ar putea aduce macar avantaje compensatorii din partea uniunii. Din aceasta zona nu avem insa noutati incurajatoare: nu suntem inca acceptati in Spatiul Schengen, nu toate statele europene au inteles sa se deschida liberei circulatii a fortei de munca. Altfel, despre ce conformare vorbim daca nu vorbim in aceeasi masura si despre drepturi si despre obligatii.